Articole

Aliati incompatibili. Romania, Ungaria, Finlanda si cel de-al Treilea Reich

                Istoricul Larry L. Watts si viitoarea sa lucrare despre istoria secreta a Romaniei: „Aliati incompatibili. Romania, Ungaria, Finlanda si cel de-al Treilea Reich”
                Volumul se bazeaza pe ampla sa teza de doctorat publicata in anul 1998 la Universitatea Umea din Suedia: „Incompatible Allies: Neorealism and Small State Alliance Behavior in Wartime”. in cele de mai jos redam introducerea si una din concluziile acestui minutios studiu doctoral bazat pe documente irefutabile. Traducerea ne apartine.                                                                                                                                                                                                                                            Irina AIRINEI
                   Rezumat
                Scopul acestui studiu este de a oferi un cadru teoretic care sa sporeasca predictibilitatea formarii micilor aliante si comportamentul intra- alianta prin evaluarea mai precisa a motivatiilor aderarii la alianta, extinderea modelului care include amenintari dinspre terte parti si examinarea nivelului de compatibilitate intre obiectivele imediate si pe termen lung ale aliantei dintre statul mic si marea putere. Descrierea neorealista este insuficienta in ceea ce priveste estimarea comportamentului statului mic in alianta in timp de razboi, comportament examinat in lumina structurii teoriei conform careia consecventa cu care unele dintre conceptele sale de baza, cum ar fi “capacitati” si “balanta de putere” sunt definite si aplicate, precum si bipolaritatea artificial introdusa prin conceptualizarea formarii aliantei ca o dinamica esentiala a doi actori. in continuare, acest studiu analizeaza prejudecatile teoriei neorealiste ale aliantei cauzate de tendinta de a limita analiza la aliantele dintre marile puteri, in timp de pace si de a dezvolta categorii si caracteristici descriptive, bazate pe prezumtii de asimetrie a puterii si de continuitate a formarii aliantei.
                Discutia teoretica arata ca unele modificari relativ simple ale teoriei ar permite o analiza mai exacta a comportamentului statelor mici din alianta. De asemenea, se constata ca exista o relatie inversa intre compatibilitatea orientarii statelor mici catre echilibrul de putere cu acela al marilor puteri si abilitatea statelor mici de a-si apara si urmari propriile scopuri si interese in cadrul aliantei.
            Studiile de caz sunt impartite in trei parti. in primul rand, orientarea catre echilibrul de putere, securitate si politicile externe adoptate in perioada interbelica (in special vis-à- vis de Germania si de Uniunea Sovietica) si mecanismele prin care statele s-au aliat cu Germania si s-au alaturat Campaniei din Est sunt analizate comparativ in ceea ce priveste Ungaria , Finlanda si Romania. in partea a doua, gradul influentei germane in si dincolo de organizatiile militare si de dreapta radicale din aceste state este analizat in lumina amplorii si duratei apropierilor prioritare tacite si aliantelor. in al treilea rand, capacitatea micului stat aliat sa-si apere si sa-si urmareasca scopurile si interesele in cadrul aliantei este masurata prin compararea contributiilor militare si economice (financiare, agricole, precum si resurse minerale) la alianta de-a lungul razboiului, in lumina obiectivelor constante pe termen lung si schimbarii obiectivelor imediate. De importanta deosebita aici este tendinta de a-si schimba interesele tinand cont de dimensiunea contributiei.
                Analiza arata ca abilitatea Germaniei de a atrage resurse financiare si economice mai mari si un efort militar relativ mai mare de la Ungaria s-a datorat in primul rand compatibilitatii obiectivelor germane si maghiare pe termen lung in privinta revizuirii balantei de putere; Germania urmarea obtinerea dominatiei globale si Ungaria pastrarea si extinderea castigurilor sale teritoriale. Dimpotriva, capacitatea mai mare a Finlandei si Romaniei de a-si urmari scopurile si de a-si conditiona contributiile a fost determinata de gradul mai mare de reciprocitate introdus in alianta, din cauza incompatibilitatii lor: obiectivul lor pe termen lung de restabilire a status quo ante in conflict direct cu politica Germaniei a revizionismului.
                Ca urmare, participarea la alianta a Finlandei si Romaniei a fost perceputa si acceptata de Germania, ca bazandu-se pe capacitatea mai restransa de aparare impotriva invaziei sovietice in continuare si de recuperare a teritoriului invadat si anexat de catre fortele sovietice la inceputul razboiului. Odata ce teritoriile au fost recuperate si URSS respins de la frontierele lor imediate, aceste state au reusit sa obtina un grad remarcabil de egalitate in negocierile lor intra-alianta, altfel inexplicabil, date fiind asimetriile evidente de putere.

                Acest studiu sugereaza ca prin introducerea conceptului de aliante compatibile si incompatibile cu privire la statele mici, in timp de razboi, poate imbunatati in mod semnificativ predictibilitatea aderarii lor la alianta si comportamentului lor intra-alianta si poate creste utilitatea teoriei neorealiste privind aliantele pentru a descrie comportamentul statelor mici in cadrul aliantei cu marile puteri.

                Introducere
                inca din antichitate, dinamica aliantelor a fost considerata unul dintre primii factori determinanti ai relatiilor internationale. Studiul lor s-a axat preponderent pe alegerea aliantei si pe comportamentul a ceea ce se cheama mari puteri : acele state care detin sau se crede ca au capacitatea de a influenta unilateral sistemul international sau , mai colocvial, de a schimba echilibrul de putere. O consecinta a acestei preocupari a fost, in consecinta, ignorarea statelor mici – acele state care nu dispun de mijloacele de a modifica echilibrul de putere, fie unilateral, fie pentru a garanta propria securitate vis- à – vis de o mare putere. Aceasta neglijare, la randul sau, a incurajat judecati de multe ori superficiale, contradictorii si adesea eronate cu privire la motivatiile aliantei si la comportamentul intra-alianta al statelor mici, cu implicatii profunde, uneori, in elaborarea de politici privitoare la ele.
                O ipoteza centrala a acestui studiu este aceea ca motivatiile de aderare la alianta afecteaza semnificativ natura politicii ulterioare intra- alianta. Mai exact , motivul pentru care un stat mic intra intr-o alianta cu o anume mare putere, va determina, intr-o masura considerabila, capacitatea sau incapacitatea sa de a rezista la presiunile si preferintele politice ale aliatului sau puternic, dorinta sa de a continua sau nu alianta si capacitatea sau incapacitatea sa de a actiona in consecinta.
                Determinarea motivului pentru care un stat mic a ales o anumita alianta poate creste predictibilitatea comportamentului sau ulterior intra-allianta si poate sugera politici si atitudini apropriate pentru alte state care doresc sa influenteze comportamentul acelui stat mic. De exemplu, sunt sugerate diferite politici si posibilitati in cazul in care un mic stat se aliaza cu adversarul pentru a-ti face rau, in vederea evitarii acestui pericol. in timp ce soarta sistemului international nu poate fi limitata la un stat, avand in vedere costurile potentiale, exista un interes material in evaluarea cu exactitate a motivatiilor si semnificatiilor comportamentului statelor mici in cadrul aliantei.
                Din pacate, neorealismul sau realismul structural, teoria predominanta a politicii internationale din ultimii douazeci si cinci ani si teoria principala prin care comportamentul de formare a aliantei este analizat in prezent, nu s-a dovedit ideal pentru intelegerea acestui comportament. Neorealistii, in general, sustin ca teoria structurii si comportamentului sistemului trebuie sa abordeze acest comportament la nivelul intregii aliante.

                Cu toate acestea, neorealistii trag de obicei concluzii in ceea ce priveste comportamentul structural determinant al marilor puteri, in timp ce neglijeaza alte state mai mici. Unii neorealisti au cautat in mod explicit sa foloseasca neorealismul pentru a explica comportamentul marilor puteri in politica externa si in formarea si managementul aliantelor militare.
                Confuzia inca domneste in ceea ce priveste motivul pentru care statele mici intra in aliante si mai ales de ce se aliaza cu statele agresoare. Concepte, cum ar fi cele de echilibrare , de aliniere precum si teoria domino-ului imprumutate de la neorealism si aplicate studiului comportamentului statelor mici, continua sa induca in eroare politica marilor puteri fata de micile state. in acest sens, motive posibile pentru esecul neorealismului ar fi de gasit in structura teoriei in sine, in modul si in consistenta aplicarii sale si∕ sau in premisele empirice pe care se bazeaza.
                Dintre toate aliantele, motivele si dinamica celor formate in timp de razboi sunt, probabil, cele mai potrivite pentru a intelege dar si cel mai gresit intelese. Acest studiu are doua obiective principale. Primul este de a reconcilia teoria neorealista cu comportamentul statelor mici in alianta formata in timpul razboiului, cu scopul de a spori predictibilitatea comportamentului statelor mici si de a creste relevanta teoriei pentru elaborarea avizata a politicilor de alianta. Al doilea este de a clarifica dinamica aliantelor pe care statele mici le-au incheiat cu marile puteri in timp de razboi. Cum aceste fenomene au tendinta de a fi mai efemere decat aliantele pe timp de pace, nu este surprinzator faptul ca li s-a acordat mai putina atentie.
                Dupa ce, pentru prima data, a facut explicite punctele slabe ale teoriei, acest studiu sugereaza modificarile structurii si aplicarii teoriei si apoi examineaza empiric comportamentul mai multor state mici, in cadrul aliantei, in timp de razboi.
                Metoda empirica utilizata consta intr-un studiu de caz comparativ “al unui proces“, pentru a stabili legaturile cauzale care ar putea fi susceptibile de a interveni si de a ajuta , astfel, in formularea de politici de aliante.
Exista mai multe aspecte noi in acest studiu. in primul rand, aproape toate metodele realiste si neorealiste de analiza a politicilor de alianta au fost aplicate fie aliantelor marilor puteri, fie aliantelor pe timp de pace sau ambelor. Nu au fost studiate statele mici, in aliantele in timp de razboi. in al doilea rand, in timp ce motivatiile statelor mici pentru aderarea la aliante defensive sunt considerate a fi de la sine intelese, exista o confuzie considerabila cu privire la motivul pentru care astfel de state se alatura aliantelor ofensive. Acest studiu se concentreaza direct asupra statelor mici care intra, in timp razboi, in aliante cu o mare putere agresoare. in al treilea rand, in loc sa examineze comportamentul statelor mici din mai multe aliante, acest studiu examineaza mai multe state mici – Ungaria, Finlanda si Romania – in cadrul aceleiasi aliante conduse de Germania, in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Examinarea celor mai importante trei state mici, aliati militari ai Germaniei pe frontul de Est, este cea mai sugestiva privind tipurile de variatie a motivatiilor initiale de alianta ca si efectul acestei variatii asupra comportamentului ulterior intra- alianta. Fenomenele si tendintele legate de dezvoltarea aliantei si de relatiile ulterioare intra-alianta vor fi analizate diacronic in cele trei state, pe rand.
                Studiul este impartit in cinci capitole. Primul capitol, “Metodologia si Teoria ” analizeaza problemele metodologice asociate cu studii de caz istorice comparative; li se aplica statelor mici probleme conceptuale din teoria neorealista, precum si paradigma teoretica dezvoltata in analiza aliantelor pe timp de pace pentru analiza aliantelor pe timp de razboi. Studiul continua apoi cu o analiza a problemelor teoretice asociate cu trei tendinte principale in cadrul paradigmei de cercetare neorealista: ( 1 ) „balanta puterii” a lui Kenneth Waltz, ( 2 ), „balanta amenintarilor” a lui Stephen Walt si ( 3 ) „balanta intereselor” a lui Randall Schweller. Capitolul se incheie apoi cu o prezentare a conceptului de compatibilitate si incompatibilitate fata de alianta si impactul lor probabil asupra puterii de negociere a statelor mici in cadrul aliantei.
                Cele trei capitole centrale formeaza nucleul studiilor de caz comparative si pun trei probleme principale :
               • Care au fost conditiile initiale si premisele aliantei statelor mici cu marile puteri? in mod specific, cat de compatibile au fost statele mici cu aliatii lor, marile puteri, pe timp de razboi, in ceea ce priveste balanta de putere, natura amenintarilor percepute de ele, precum si strategiile de securitate pe care ele le-au adoptat in perioada interbelica si pe care le-au urmat pana la intrarea lor in razboi?
               • Ce impact au avut compatibilitatea sau incompatibilitatea fata de alianta asupra capacitatii statelor mici de a controla nivelul contributiei lor militare si economice la alianta, mai ales atunci cand interesele coalitiei si interesele nationale (asa cum sunt definite de catre statele mici) nu mai sunt convergente?
                Capitolele II si III fac uz in mare masura de factori subiectivi . Capitolul IV compara factori mai obiectivi si mai usor cuantificabili asociati cu contributia la alianta, in mod specific; numarul de trupe dislocate pe front in raport cu numarul de efective disponibile, valoarea creditelor financiare necompensate obtinute de Germania, cantitatea de grau exportata in Germania (in mod absolut dar si comparat cu productia interna) si cantitatea de petrol exportata in Germania (in cifre absolute dar si comparata cu productia interna). in fiecare dintre sectiunile principale ale acestui capitol, analizele de natura diferita ale proceselor de negociere intra- alianta ca o consecinta a compatibilitatii / incompatibilitatii, dupa cum se refera la cazuri specifice si critice de negociere, sunt prezentate impreuna cu datele cantitative.
                Toate cele trei cazuri sunt pe deplin comparabile cu privire la determinarea compatibilitatii si a rezultatului penetrarii germane si influentei prezentate in capitolele II si III.
                Cu toate acestea, Finlanda nu se incadreaza in analiza comparativa a contributiei economice si militare prezentate in capitolul IV. Motivele sunt mai multe. in primul rand, dupa 1941, Finlanda detinea un front deschis recunoscut de Germania ca fiind de importanta secundara, in timp ce Ungaria si Romania au luptat in ceea ce Hitler considera linia intai la est prin participarea lor la alianta. in al doilea rand, in timp ce Ungaria si Romania si-au adus o contributie economica substantiala la alianta la insistentele Germaniei, Finlanda a fost dependenta de Germania in ceea ce priveste cerealele si petrolul, aceasta fiind, de fapt, subventionata de catre Germania, in timpul razboiului. in cele din urma, Finlanda a fost , de asemenea, izolata geografic, interesul Germaniei fata de ea reducandu-se simtitor. Concluziile sunt prevazute in al cincilea si ultimul capitol .
                (Una dintre concluzii)
                in martie 1939, Romania a plecat de la o pozitie vulnerabilizata de ”Pactul Wohlthat” si, in mai 1940, de ”Pactul petrolului”, semnate cu Germania, sub regele Carol al II-lea. Aceste acorduri legau dezvoltarea industriei petroliere romanesti si a productiei sale de nevoile germane, obligau Romania la livrari masive catre Germania. PactulWohlthat a fost, apoi, extins, la 4 decembrie 1940 , ca parte a unui ansamblu „de reorganizare a economiei romanesti sub auspicii germane.” Influenta directa a Germaniei a determinat productia si furnizarea de produse petroliere, pana in 1940, impreuna cu achizitionarea germana de companii petroliere din statele cucerite (Cehoslovacia , Èšarile de Jos , Belgia si Franta).
                La Viena, la 08 martie 1941, Antonescu l-a informat pe Göring despre o serie de conditii ale partii romane privind exploatarea in comun a resurselor sale cu Germania. Romania nu va permite ca proprietatea sa sau directia sa de exploatare si a intreprinderilor implicate in exploatare sa cada in maini straine . in cele din urma, guvernul roman va decide, el insusi, nivelul de „participare straina.” Liderul roman a continuat cu declaratii publice, in sensul ca participarea germana in domeniul petrolului ar putea inlocui orice alta participare „straina” , nu proprietatea romaneasca, si ar putea face acest lucru numai in cazul in care acesta ramane sub controlul statului roman, serveste interesele statului roman si primeste acordul explicit al guvernului. in scopul de a exercita un control asupra intreprinderilor germane carora li se furniza productia companiilor petroliere cu ajutorul Garzii de Fier, Antonescu a introdus o serie de masuri restrictive.
                in cadrul reuniunii de la Viena, Göring a accentuat categoric pe nevoia urgenta ca Romania sa adopte o noua lege miniera, a criticat legile existente ca reprezentand un impediment pentru cresterea productiei. Acest lucru a dus la un acord germano – roman de „reordonare fundamentala a regimului extractiei de petrol”, o saptamana mai tarziu. Obiectivele germane in aceasta reorganizare au fost transparente, de a creste productia campurilor petroliere din Romania si de a obtine un control mai mare asupra productiei. Scopul partii romane a fost indicat in anuntul oficial din 11 aprilie si anume ca Legea minelor existenta ar trebui modificata pentru a se adapta „nu numai interesele companiilor, dar si de intereselor statului roman si economiei nationale”. Anuntul sugera clar ca legea actuala nu a acordat suficienta atentie intereselor de stat si a servit mult mai bine intereselor private (si straine).
                in scopul de a preintampina ceea ce parea a fi o incercare romaneasca de a deturna intentia originala germana de modificare legislativa in sectorul petrolier, pentru a servi cu precadere interesele nationale romanesti, Biroul german de planificare pe patru ani i-a semnalat lui Clodius, la 17 aprilie, ca au fost trimisi doi reprezentanti la Bucuresti, in scopul de a grabi elaborarea noii legi a mineritului. Potrivit biroului de planificare, principala misiune a echipei a fost „de a preveni ca Guvernul roman sa faca propriile sale modificari in legea care ar putea dauna intereselor germane.” in ciuda acestor masuri de precautie si in ciuda insistentei Germaniei asupra urgentei, noua lege a fost promulgata abia peste un an, la 17 iulie 1942. Legea a purtat amprenta inconfundabila a intereselor nationale romanesti fata de cele ale Germaniei. Ministrul roman al economiei a explicat ca principiul calauzitor a fost ca statul roman va conduce industria petroliera in tot ceea ce priveste acordarea de permise de prospectiune, explorare si exploatare, controlul activitatii , ca si tratamentul si comercializarea de produse. „Legea Fundamentala privind mineritul a oferit un avantaj decisiv pentru firmele in care romanii constituie 75% dintre actionarii si managerii lor, si pentru partenerii romanilor, asigurand ascendentul complet al romanilor in asocieri.” Transportul, activitatea de rafinare si extractie erau sub controlul deplin al statului roman. Petrolul nu putea fi exportat pana nu se satisfaceau nevoile interne.

                Dupa cum conchide Maurice Pearton, „Indiferent de rezultatul anumitor probleme legate de administrarea de zi cu zi, in ceea ce priveste chestiunea fundamentala – Legea de revizuire a mineritului, inca pe vremea cand situatia militara era favorabila germanilor, esecul lor in a-si impune propria viziune a fost complet.” (subl.n.)

Ultimele noutati
Centenarul Marii Uniri si rolul minoritatilor nationale la dezvoltarea societatii romanesti
05.11.2018
Asociatia interetnica „ANIMA FORI” organizeaza, in data de 13.11.2018, la ora 13, in sala „N. Balcescu” a Palatului Parlamentului, conferinta „Centenarul Marii Uniri si rolul minoritatilor nationale la dezvoltarea societatii romanesti”. Evenimentul, organizat cu sprijinul Comisiei pentru cultura, arte, mijloace de informare in masa, se bucura de participarea Grupului parlamentar al minoritatilor nationale din Camera Deputatilor si vizeaza promovarea culturii si valorilor identitare prin care acestea au contribuit la dezvoltarea statului roman modern.
Citeste mai mult
Vezi toate articolele
Fii prieten pe Facebook