Articole

Szeged: Rememorarea unui vis

           Balcescu si Kossuth: Liberté, Égalité, Fraternité!
           Autoconducerea Romanilor din Seghedin, in colaborare cu Catedra de Limba si Literatura Romana a Universitatii din acelasi oras, rememoreaza anual momentul semnarii, de catre Nicolae Balcescu si Kossuth Lajos, a Proiectului de impaciuire romano-maghiar, la 14 iulie 1849. in ziua de 13 iulie 2013 au fost depuse coroane si jerbe la placa memoriala Kossuth-Balcescu, din piata Klauzal. La eveniment au participat ES Ioan FODOREANU, consulul Romaniei la Szeged, prof.univ.dr.Gheorghe Petrusan, presedintele autoguvernarii romane din Seghedin, Monica Rocsin Boca, vicepresedinte, Gabriela Elekes, presedintele Asociatiei Femeilor Ortodoxe Romane din Budapesta, conf. univ. dr. Mihaela Bucin, sefa Catedrei de Limba si Literatura Romana a Universitatii din Seghedin, conf. univ. dr. Elena Sandu si lect.dr. Peter Weber de la aceeasi catedra, Veronica Ionescu de la Ambasada Romaniei la Budapesta  precum si invitati din Romania.
            Sesiunea de comunicari stiintifice privind perioada pasoptista a fost exemplar moderata de prof. dr. Gheorghe Petrusan si a avut loc la Primaria orasului Seghedin, in sala Lechner Lajos.
           Comunicarile  prezentate au pus in valoare rezultatul cercetarilor autorilor privind activitatea marilor revolutionari Kossuth si Balcescu oglindita in presa vremii precum si ecourile luptei lor in toate planurile societatii : in viata preotilor, a artistilor plastici, a scriitorilor…Conf. univ. dr. Gabriel Moisa a vorbit despre  Bihoreni in valtoarea evenimentelor pasoptiste, prof. dr. Ligia Antonia Mirisan  despre Revolutia pasoptista bihoreana in presa locala, lect. univ. dr. Radu Rominasu despre  Biserica si societate in evenimentele pasoptiste romanesti, conf. univ. dr. Elena Sandu despre “Revolutia ” limbii romane la 1848, lect. dr. Marian Vasile de la Universitatea Bucuresti si lect. dr.Irina Airinei Vasile de la SNSPA, reprezentanti ai Asociatiei „Anima Fori”, despre  „Imaginile lui Balcescu si Kossuth reflectate in artele vizuale”, Doru Sinaci, director adjunct al Centrului Cultural Judetean Arad despre Rolul presei in declansarea evenimentelor revolutionare din anul 1848 si conf. dr. Mihaela Bucin, sefa Catedrei de Limba si Literatura Romana a Universitatii din Seghedin care a realizat un remarcabil „periplu” umanistic pe urmele marelui poet maghiar Petöfi Sandor intr-o memorabila expunere intitulata Poezie si revolutie.
Redam doar cateva fragmente din comunicarile participantilor la sesiune.
 
Prof. dr. Ligia Antonia Mirisan, director al Bibliotecii Judetene Bihor:
           Revolutia de la 1848 in Bihor. Personalitati romanesti evocate in istoriografie si in presa veche bihoreana
Tinutul Bihorului, asemenea Transilvaniei istorice, face parte din acele teritorii de intalnire a mai multor etnii. in secolul al XIX-lea, mai exact in perioada revolutiei de la 1848/1849, s-au manifestat unele reactii intre natiunile din Transilvania, care au fost influentate de diferitele traditii istorice – nationale sau confesionale -, de atitudinea generala a comunitatii fata de puterea politica sau de relatiile dintre putere si o parte a populatiei.
           Referindu-se la acest eveniment, istoricul Simona Nicoara mentiona: „Dincolo de evenimentele care au conturat-o, revolutia a reprezentat o uriasa drama agravata de pulsiuni seculare, un moment de insecuritate si angoasa, care a permis ideologiei nationale sa penetreze si sa tulbure mentalitatea populara, sa stimuleze angajarea colectiva in actiune. Ea a folosit, insa, drept canale de patrundere spre sensibilitatea colectiva, o diversitate de reprezentari, imagini, mituri, ca instrumente eficace de solidarizare si de mobilizare publica, indispensabile intr-un moment de criza, cum a fost anul 1848” (Simona Nicoara, Mitologiile revolutiei pasoptiste romanesti. Istorie si imaginar, Cluj-Napoca, P.U.C., 1999, p. 142.).
           In acest context, este evident faptul ca, datorita zonelor istorice diferite, romanii din Bihor se vor alipi revolutiei maghiare conduse de Ludovic Kossuth tocmai pentru a gasi sprijin intr-o strategie politica comuna in care si drepturile lor sa poata fi indeplinite. Despre aceasta optiune a romanilor din Bihor, Teodor Nes, in a sa remarcabila lucrare, „Oameni din Bihor”, spunea: „Ungurenii [bihorenii n.n.] au cautat o intelegere cu maghiarii. Conformandu-se crudei situatiuni, nadejdea inselata de Viena si-o pusesera in cavalerismul si in nadajduita intelepciune politica maghiara. Curentul apusean [al romanilor din Bihor n.n.] avea deviza: Cu Budapesta contra Vienei!” (Teodor Nes, Oameni din Bihor 1848-1918, Oradea, Tipografia Diecezana, 1937, p. 8.) Numai in aceasta perspectiva pot fi intelese evenimentele desfasurate in Bihor care i-au gasit pe maghiari si pe romani luptand in aceeasi oaste, pozitie diferita fata de romanii din Transilvania care nu s-au raliat ideilor revolutionare maghiare.
 
Doru Sinaci, director adjunct al Centrului Cultural Judetean Arad
          Rolul presei in declansarea evenimentelor revolutionare din anul 1848
          Daca in Franta napoleoniana existau doar patru ziare la momentul 1811, in anul 1846 intrasera pe piata 25 de cotidiene, cu un numar de 180.000 de abonati. in Prusia existau, in anul 1845, 42 de ziare politice, iar in Anglia, 373. La Viena, in schimb, nu exista presa independenta inainte de revolutia de la 1848, iar in anul 1789 toate salile de lectura fusesera inchise de frica iacobinilor. in Ungaria primul ziar liberal independent, Pesti Hirlap, fondat chiar de catre Lajos Kossuth, avea sa fie autorizat abia in anul 1841. in scurta vreme, acest ziar avea sa ajunga la un tiraj de 5.000 de exemplare, cifra nemaiauzita pentru aceasta tara (Deak Ianos, The Lawful Revolution: Lajos Kossuth and the Hungarians, New York, Columbia U.P. 1979, p.71.). incet, dar sigur, intelectualitatea europeana se aseaza in fruntea luptei politice, iar spatiile neconventionale devin adevarate tribune de exprimare a noilor idei. La Scala din Milano, bunaoara, in seara zilei de 9 martie 1842, cand are loc premiera operei Nabucco, scrisa de tanarul Verdi, paralela intre evreii care-si plang tara pierduta pe malurile Eufratului si italienii din Ducatul de Parma, subjugati se catre austrieci, se face imediat, iar in Actul al III-lea, cand se intoneaza celebrul „va pensiero”, toata sala se ridica in picioare, aplauda si scandeaza „Libertate pentru Italia”. Asa s-a nascut viitorul imn de libertate al patriotilor italieni. La Pesta, in aceeasi perioada, tanara generatie literara radicala, condusa de catre poetul Petoffi Sandor, se intalneste la cafeneaua Pilvax si promoveaza un program politic apropiat idealurilor revolutionare franceze. La Berlin, „Tinerii Hegelieni” – denumire care ii separa de „Batranii Hegelieni”, aplecati spre dreapta – printre care Arnold Ruge, Ludwig Feuerbach, Moses Hess, Bruno si Edgar Bauer sau Karl Marx, exclusi din mediile academice pentru ideile lor, frecventeaza berariile studentesti, dar si redactiile ziarelor, transformandu-le in locuri publice de dezbateri politice si filosofice. Nici mediul universitar nu este ocolit de opresivitatea puterii statale sau bisericesti existente, astfel ca in ianuarie 1848 Mickiewicz, Quinet si Michelet sunt indepartati de la Collège de France, dupa cum fusesera indepartati si cei sapte corifei de la GÅ‘ttingen – Albrecht, Dahlmann, Gervinus, Iacob si Wilhelm Grimm, Ewald si Weber – in anul 1837.
 
Lect. dr. Irina Airinei, lect. dr. Marian Vasile
          Imaginile lui Balcescu si Kossuth reflectate in artele vizuale
          Drumurile celor doi mari lideri ai Revolutiei de la 1848 s-au intersectat  pe valul unui vis de eliberare de sub dominatia vechilor imperii, dar s-au despartit, inevitabil, fiecare avand in vedere destinul propriei sale natii.
          Un reprezentativ pictor pasoptist, fost membru al societatii revolutionare “Fratia”, Ion Negulici, cu studii de arte la Iasi si Paris, lasa posteritatii un valoros portret al foarte tanarului Balcescu care, cum scrie Dan Grigorescu, „in uniforma de cadet, pare un licean, dar fruntea inalta, ochii cu privire adanca ii dau un aer de surprinzatoare maturitate.” (Dan Grigorescu, Trei pictori de la 1848, Editura Tineretului, 1967, p.68). Face parte din valul de pictori pasoptisti puternic influentati de romantismul revolutionar francez, de ideologia lui Lamartine, de creatia lui  Delacroix Géricault si altii.
          Aflat in exil la Paris, in 1851, artistul plastic neoclasic Gheorghe Tattarescu ii realizeaza un portret in ulei pe panza in trei replici aproape identice. O memorabila caracterizare este semnata de Ionel Jianu si Ion Frunzetti in volumul „Maestrii Picturii Romanesti in Muzeul de Arta al Republicii Populare Romane”, ESPLA, 1953: „Lucrat cu maiestrie, portretul exprima personalitatea vasta de ganditor si de luptator al lui Nicolae Balcescu si se inscrie in galeria portretelor psihologice de seama din istoria picturii noastre.”
          Chipul marelui revolutionar roman a fost imortalizat si de Constantin Brancusi care semneaza un impresionant bust sculptat in piatra ronde-bosse, pe soclu de beton placat cu caramida, aflat in Parcul „Zavoi” din Ramnicu Valcea.
          Un stralucit discipol al lui Dimitrie Paciurea, sculptorul Constantin Baraschi lasa posteritatii bustul lui Nicolae Balcescu, dezvelit in 1969, la Pitesti. Un alt bust creat de Baraschi se afla in Rotonda Scriitorilor din Parcul Cismigiu  si un altul, de o mare expresivitate, poate fi vazut in Parcul Carol din Bucuresti.
          Un bust al lui Nicolae Balcescu a fost instalat in 1961 in Piazza Marina (Giardino Garibaldi) din Palermo, acolo unde acesta s-a stins, la 29 noiembrie 1852, la doar 33 de ani, rapus de boala. Pe partea frontala a soclului se afla inscriptia “Nicola Balcescu, grande storico e patriota romeno, morto a Palermo, 29 apr. 1819 – 28 nov. 1852, iar pe partea stanga se poate citi: “Busto offerto dall’Accademia della Repubblica Popolare Romena, in occasione dello anniversario dell’unità dei Principati Romeni e delle celebrazioni dell’unità d’Italia – anno 1961″.
          Lajos Kossuth, ca si multi alti mari patrioti maghiari ai trezirii con­stiintei nationale, era de origine slovaca. Nationalist liberal, in sen­sul pe care aceste cuvinte il aveau in sec. al XIX-lea, el dorea sa planteze ideile Revolutiei Franceze in pamant maghiar.
          Chipul sau apare reflectat in creatia artistilor epocii sale dar si postum. Printre cele mai reprezentative realizari se numara complexele statuare din Miskolc si Budapesta. in SUA exista busturi ale lui Kossuth in Capitoliul din Washington, in New York, New Jersey, Indiana si Columbus, Ohio.
          Pictorul August Prinzhofer, devenit faimosul autor a peste 500 de portrete ale unor oameni celebri, ne-a lasat un faimos portret litografiat al lui Kossuth realizat in anul 1845 in care eroul apare ca un personaj romantic, cu o frunte inalta, trasaturi fine, o figura luminoasa, cutezatoare si plina de sperante.
          Un alt mare pictor maghiar, Miklós Barabás (nascut la 10 februarie 1810 in Marcusa, acum Romania -  mort la 12 februarie 1898 la Budapesta) cunoscut mai ales pentru portretele sale in ulei pe panza, a imortalizat, in maniera impresionista, chipul marelui revolutionar ungur si cel al marelui poet Sándor Petöfi.
           Pictorul Napoleonas Ylakavičius, discipol al maestrilor Matthias Pšibilskį (Maciej Przybilski) si  J. Rustem la Universitatea din Vilnius, isi continua studiile in Franta unde este cuprins de febra revolutionara si ne lasa portretul de maturitate al lui Kossuth, realizat in 1853, cu o deosebita finete a detaliului si un rafinat simt cromatic.
          Nascut la Szeged in aprilie 1834 si disparut la Budapesta in iarna anului 1922, VastaghGeorgy si-a urmat studiile la Academia de Arte din Viena, in anii Ì› 50 ai secolului al XIX-lea. A calatorit mult prin Europa post-revolutionara si a locuit si la Cluj unde a realizat numeroase lucrari, a restaurat fresce bisericesti la Cluj, Timisoara, Budapesta si Szeged. Ne-a lasat portretul unui Kossuth cu chipul brazdat de griji, dar cu privirea hotarata, un portret realist al carui clarobscur dovedeste maiestria artistului.
          Printesa Elisabeth Vilma Lwoff-Parlaghy, pictorita de origine maghiara, este cunoscuta prin cele aproximativ 120 de portrete ale unor personalitati americane si europene realizate intre 1884 si 1923. Studiaza  artele la Budapesta si mai tarziu la München unde adopta stilul lui Franz von Lenbach. Singura data cand a pozat pentru un portret, Nicola Tesla a facut-o in fata frumoasei si daruitei artiste. in 1885 realizeaza portretul lui Lajos Kossuth aflat la senectute, viziune care exprima un calm si o intelepciune aproape ascetice, pe un fundal de culoarea taciunilor aprinsi, semn ca focul revolutiei nu s-a stins.
          Ridica-te, ungure, tara te cheama!/Acum e momentul, acum sau niciodata!/Vom fi sclavi sau liberi?/La asta-ntrebare, da-ti singur raspunsul! (Sandor Petöfi)



Ultimele noutati
Centenarul Marii Uniri si rolul minoritatilor nationale la dezvoltarea societatii romanesti
05.11.2018
Asociatia interetnica „ANIMA FORI” organizeaza, in data de 13.11.2018, la ora 13, in sala „N. Balcescu” a Palatului Parlamentului, conferinta „Centenarul Marii Uniri si rolul minoritatilor nationale la dezvoltarea societatii romanesti”. Evenimentul, organizat cu sprijinul Comisiei pentru cultura, arte, mijloace de informare in masa, se bucura de participarea Grupului parlamentar al minoritatilor nationale din Camera Deputatilor si vizeaza promovarea culturii si valorilor identitare prin care acestea au contribuit la dezvoltarea statului roman modern.
Citeste mai mult
Vezi toate articolele
Fii prieten pe Facebook