Articole

Ridendo…

          S-a jucat cu casa inchisa pe Broadway, este foarte aplaudat, acum, pe scena Teatrului METROPOLIS din Bucuresti… un teatru experimental nascut, parca, din spuma marii sau din jobenul magicianului George Ivascu.
          Spectacolul PIJAMALE de Mawby Green si Ed Feilbert (dupa farsa Moumou de Jean de Letraz) reitereaza comicul bulevardier al anilor `80, piesa care s-a bucurat, pana azi, de un mare succes la New York, Hollywood, Londra si Paris.
          O farsa plina de energia unor personaje de un comic debordant, realizate in cea mai buna traditie picaresca de Silviu Biris care il interpreteaza pe poetul Leonard Joli Joli, zis “Moumou” si care, inspaimantat de femei, apare, fara voia lui, in ipostaze tandre, alaturi de inepuizabilele Monica Davidescu (Yvonne) si Anca Sigartau (Babette), Moumou tradand insa inclinatii mai efeminate, dar fara exagerari, cu o aparenta inocenta si o gratie plina de haz.
          Hazul vine din neasteptatul schimb de identitati, din complicitatile quiproquo-urilor rapide si surprinzatoare, intr-o montare inspirata semnata Emanuel Parvu. in armonie cu rolurile lor sunt si Adrian Titieni, Georges, cazut in plasa propriei legaturi periculoase cu Babette Latouche (Anca Sigartau): aceasta nu stie ca Georges este insurat, iar Georges nu stie ca Babette este maritata cu un infractor cautat de politie. Adrian Titieni spune, prin jocul lui, pe viu, ca teatrul „e un mod de existenta si un mod de a gandi absolut necesar societatii”, Silviu Biris s-a nascut parca pe scena desi defineste meseria de actor ca pe „un hobby de lux”, Vlad Jipa, Romeo Pop si Alexandra Velniciuc configureaza, fiecare, un anume tip de caracter ca in commedia dell’arte all’improvviso din care nu lipsesc Brighella, Arlecchino, Pierrot, Pantalone, Il Capitano, Colombina, Innamorati… Experiment, improvizatie, fantezie… poftiti la carnaval!

Foto: Monica Steopan


      

Ultimele noutati
Romania si razboaiele de imagine de Dorin Suciu (5)
10.08.2019
Asertiunile colportate de diversi agenti de influenta pot fi grupate pe categorii si fac parte dintr-un razboi de imagine impotriva Romaniei care trebuia despuiata de ultima bruma de simpatie pe care i-o conferise sangeroasa revolutie din decembrie 1989. Ele urmaresc acreditarea catorva idei:romanii sunt un popor violent si intolerant care comite pogromuri asupra maghiarilor. Stabilirea unei paralele intre epurarea etnica din Bosnia si situatia maghiarimii din Transilvania;„genocidul psihic si cultural” la care este supusa minoritatea maghiara din Transilvania; in Romania are loc o restauratie a dictaturii comuniste; renasterea in Romania a fascismului (sic!) prin organizatia Vatra romaneasca; incercarea de acreditare publica a opiniei ca in Romania exista un „traditional antisemitism romanesc” si transmiterea (prin transfer emotional) a tezei ca „maghiarimea persecutata” din Romania s-ar afla in aceeasi situatie dramatica precum evreimea europeana intre cele doua razboaie mondiale; promovarea in forurile internationale a intoxicarii (lansata in 1991 de Geza Entz, directorul Oficiului pentru Maghiari de peste Granite a guvernului ungar) privind asa-zisa „bomba etnica cu explozie intarziata” a carei dezamorsare poate fi realizata doar prin impartirea Transilvaniei in cantoane, dupa modelul elvetian, sau dupa modelul belgian, prin acordarea de autonomie teritoriala pe criterii etnice ca in Flandra si Valonia; Transilvania, multinationala si multiculturala, poate fi considerata imaginea extrem orientala a democratiei occidentale; Romania este un stat-paria, fara traditie democratica, de cultura ortodoxa, deci in afara ariei culturale a Europei si care refuza „drepturile umane, individuale si colective ale nationalitatii maghiare”.
Citeste mai mult
Vezi toate articolele
Fii prieten pe Facebook