Articole

Evreii din Transilvania intre emancipare si excludere

                   Sfarsitul secolului 18 si secolul 19 au adus emanciparea politica si religioasa a evreilor aproape in tot Europa Centrala si de Vest. Asa s-a intamplat si in Imperiul Austro-Ungar, unde in 1867 evreii din Ungaria au fost declarati egali in drepturile civile cu cetatenii crestini ai tarii. in Transilvania, parte a Ungariei de atunci, aceste schimbari au schimbat viata a cca. 100 000 de evrei. Numarul lor s-a crescut rapid, atingand 180 000 la 1900 si cca. 193 000 (3,5% din populatia regiunii) in 1930.

          Ce a adus legea emanciparii din 1867 si „receptarea” religiei iudaice din 1895 pentru evreii din Transilvania? in afara de faptul, ca aceste doua legi au dat un nou impuls procesului de maghiarizare deja existenta in randul evreilor, s-a produs o integrare rapida in viata sociala, culturala si economica a tarii. Evreii au devenit promotorii urbanizarii si au contribuit semnificativ la dezvoltarea economica si industriala a Ungariei. Tot mai multi intelectuali de origine evreiasca s-au afirmat in literatura si in presa, imbogatind cultura maghiara chiar si dupa 1918 cand Transilvania s-a unit cu Romania. Maghiarizarea, ca proces firesc in atmosfera secolului 19, s-a afirmat pe mai multe planuri. Astfel, maghiarizarea numelor evreiesti si convertirea la crestinism a devenit tot mai frecvent in randul evreilor. S-a crescut si numarul casatoriilor mixte, iar tot mai multi evrei s-au declarat maghiari de religie israelita. in primul deceniu al secolului 20 cca. 70-80% dintre evreii din Transilvania au avut ca limba materna cea maghiara.

          Secolul al 19-lea a adus schimbari si pe plan interior in comunitatea evreiasca. Dupa emanciparea civila din 1867 s-a produs o scindare pe plan religios in randul evreilor din Ungaria. Evreii s-au organizat in jurul a trei curente religioase. Ortodocsii, adica conservatorii au fost cei mai multi si au locuit in zonele nord-estice ale tarii. in Transilvania cele mai mari comunitati de evrei ortodocsi au trait in Maramures, Satu Mare si Bistrita. Neologii, adica progresistii au fost cel mai maghiarizati si au trait mai ales in centrele mari urbane, ca Budapesta, Oradea sau Cluj. A existat si un al treilea curent religios, cel al adeptilor status quo ante. Ei au militat pentru restabilirea unitatii religiei israelite din Ungaria. Ideologia si organizarea bisericeasca al lor a fost apropiata de cea ortodoxa.

                   Sinagoga neologa (progresista) din Timisoara, 1899

          Dupa 1918 Romania a devenit un stat multietnic, cu multe minoritati etnice (maghiari, germani, evrei, rusi, ucraineni), fiecare avand interesele ei proprii si o stratificare sociala aparte. Populatia israelita din Romania Mare avea caracteristici diferentiate in functie de provinciile in care locuiau si de relatiile cu celelalte minoritati etnice.
          Prin unirea Transilvaniei, Bucovinei si Basarabiei cu Romania patru comunitati evreiesti distincte au fost incluse in aceeasi teritoriu administrativ, alcatuind in total o populatie de peste 750 000 de suflete. Aceste comunitati difereau prin istoria lor si prin gradul lor de integrare in cadrele statale de dinainte de 1918.
          Transilvania pana la sfarsitul Primului Razboi Mondial apartinea Ungariei. Majoritatea din cele 190 000 de evreii din aceasta provincie erau puternic asimilati in populatia maghiara, ei avand drepturi cetatenesti depline si autonomie religioasa. Comunitatile din Basarabia (200 000 de israeliti) si Bucovina (90 000) se asemanau prin cultura lor idis, dar in timp ce primii veneau de sub un regim rus opresiv, cei din Bucovina s-au bucurat de un regim austriac mult mai tolerant.

          Comunitatii evreiesti „autohtone”, adica acelea din Vechiul Regat i-a venit rolul de a integra israelitii din noile provincii, un rol pe care insa n-a reusit sa-si indeplineasca pe deplin.

                                                Familie evreiasca din Dej, anii 1920

          Unirea Transilvaniei cu Romania poate fi considerata un punct de cotitura in viata comunitatii evreiesti din Transilvania. Evreii, impreuna cu maghiarii, dintr-o populatie majoritara au ajuns o minoritate. Odata cu schimbarea imperiului s-a accelerat si procesul de segregare in cadrul societatii evreiesti din aceasta provincie. La fel ca in cazul celorlalte teritorii pierdute de catre Ungaria, dupa primul razboi mondial, evreii din Transilvania aveau de ales intre doua optiuni: solidarizarea in continuare cu minoritatea maghiara sau, cedand presiunii de izolare a statului roman – delimitarea de societatea maghiara. Astfel, in perioada interbelica, evreii din Transilvania nu alcatuiau o societate compacta si unitara, ei fiind grupati in jurul a mai multor ideologii si organizatii: Partidul Maghiar din Romania, Uniunea Nationala a Evreilor din Transilvania, Uniunea Evreilor Romani, Partidul Evreiesc, Partidul Social Democrat, Partidul Comunist (din 1924, in ilegalitate) si diferitele partide politice romanesti. Partidul Maghiar si Partidul Evreiesc au fost organizate pe criterii etnice. Astfel, evreii care s-au alaturat Partidului Maghiar au fost in special cei asimilati, cu identitate maghiara. in schimb, Partidul Evreiesc si Uniunea Nationala a Evreilor din Transilvania atrageau evreii care simpatizau cu miscarea nationala evreiasca, numarul lor devenind din ce in ce mai mare spre sfarsitul perioadei interbelice.

                    Elevii scolii evreiesti din Targu Mures, 1933

          Societatea evreiasca din Transilvania interbelica a suferit schimbari majore fata de perioadele istorice premergatoare anului 1918. in primul rand s-a transformat structura demografica si sociala a evreilor, iar pe plan ideologic au aparut noi sciziuni. Sub presiunea diferitelor circumstante, cum ar fi situatia politica internationala favorabila miscarilor nationale, sprijinirea disimilarii evreilor ardeleni de catre Statul Roman, antisemitismul roman si maghiar, legislatia antisemita statala, ideea nationala evreiasca a castigat tot mai multi adepti in randul populatiei evreiesti din Transilvania. Indiferent insa de identitate si de orientarile politice, majoritatea evreilor ardeleni si-au pastrat limba si cultura maghiara de-a lungul secolului 20.

          Un nou punct de cotitura in viata evreilor din Transilvania a fost impartirea provinciei intre Ungaria si Romania in 1940. La scurt timp dupa Dictatul de la Viena (30 august 1940), trupele maghiare au ocupat nordul Transilvaniei.
          Destinul evreilor din Nordul Transilvaniei, impreuna cu cel al altor comunitati evreiesti din Ungaria, a fost pecetluit odata cu ocupatia germana din martie 1944: desi Ungaria a fost o aliata a Germaniei, trupele germane au invadat tara in 19 martie pentru a preveni o posibila retragere din razboi si pentru a incerca astfel sa controleze resursele naturale si economice ale Ungariei.
          Trupele germane au ajuns in Transilvania de Nord la sfarsitul lui martie 1944 si au inceput imediat intimidarea si jefuirea populatiei evreiesti. Liderii evrei si personalitatile bogate si influente au fost arestate in multe orase (in Carei, Cluj si Oradea ). Implementarea masurilor anti-evreiesti a continuat in aprilie 1944: incepand din 5 aprilie, persoanele considerate evrei au fost obligate sa poarte o stea galbena de 10 X 10 cm in partea stanga a pieptului. Nu la mult timp au limitat spatiul pentru evrei si au ordonat blocarea oricaror bunuri ale acestora.
          in timp ce masurile abuzive au fost introduse una dupa alta de catre guvernul maghiar simpatizant nazist s-a pregatit si ghetoizarea si deportarea evreilor cu ajutorul germanilor. in lunile mai si iunie 1944, sub incidenta „Solutiei Finale”, 45 de trenuri cu evrei au fost trimise inspre Auschwitz. Multi nu au avut nici macar un loc in vagoanele supraaglomerate. in medie, 70 de persoane calatoreau intr-un vagon de marfa, dar ocazional 60, 95, sau chiar 105 evrei erau fortati sa intre intr-un singur vagon. Mai departe, ei au avut de indurat drumul ce a durat cateva zile cu un minimum de mancare si apa. Soldatii SS nu au permis aruncarea cadavrelor a celor care au murit in cursul calatoriei, astfel ca supravietuitorii au avut de indurat putrezirea cadavrelor pana cand trenurile au ajuns la Auschwitz.

          Conform opiniilor moderate, trei sferturi dintre evreimea din nordul Transilvaniei a murit in timpul Holocaustului si aproximativ 35–40.000 de evrei au supravietuit.

                                              Monumentul deportatilor din Dej



          Trupele sovietice si romane au eliberat Transilvania de Nord in octombrie 1944. Desi ocupatia a insemnat eliberarea de germani si de dictatura national socialista, in acelasi timp, a fost inceputul unei noi dictaturi. Pentru evrei, perioada ce a urmat celui de-al doilea razboi mondial a fost definita de intoarcerea acasa a supravietuitorilor deportati si a celor dusi in batalioane de munca fortata, inceputul reconstructiei vietii comunitatii, continuarea vietii lor si raspunderea in fata justitiei a criminalilor de razboi. Similar cu alti supravietuitori deportati din Europa si reintorsi acasa, celor veniti le lipseau chiar si conditiile de trai elementare, deoarece casele lor erau jefuite (in multe cazuri populatia crestina ocupase casele evreiesti). Pe de alta parte, populatia avea sentimente ambivalente fata de evreii reintorsi si semne ale antisemitismului aparusera din nou.

          in ceea ce priveste soarta evreilor din Transilvania de Sud, ei au impartit soarta celor din Vechiul Regat. Regimul antonescian a introdus o serie de masuri anti-evreiesti drastice, iar in vara si toamna anului 1942 a inceput pregatirile pentru deportarea evreilor din Transilvania de Sud in lagarele din Polonia. Circumstantele internationale si evolutia evenimentelor militare au dus insa la abandonarea planului de exterminare, astfel, marea majoritate a evreilor din acest teritoriu au ramas in viata.
          in toamna anului 1944 Transilvania de Nord a reintrat din nou sub administratie romaneasca. in urma pierderilor umane in timpul Holocaustului, numarul evreilor din Transilvania de Nord si de Sud a scazut drastic (de la 193 000 la 80 000). Scaderea numarului populatiei evreiesti s-a continuat si in perioada urmatoare. Zeci de mii de evrei au ales calea emigrarii spre Israel sau spre SUA dupa instaurarea regimului comunist in Romania. Dupa datele recensamantului din 2011 numai 1100 de persoane s-au declarat evrei in Transilvania (in tot Romania 3271). Conform datelor referitoare la religie, numarul israelitilor in Transilvania a fost de 1178, iar in tot teritoriul tarii 3519.
Ultimele noutati
Centenarul Marii Uniri si rolul minoritatilor nationale la dezvoltarea societatii romanesti
05.11.2018
Asociatia interetnica „ANIMA FORI” organizeaza, in data de 13.11.2018, la ora 13, in sala „N. Balcescu” a Palatului Parlamentului, conferinta „Centenarul Marii Uniri si rolul minoritatilor nationale la dezvoltarea societatii romanesti”. Evenimentul, organizat cu sprijinul Comisiei pentru cultura, arte, mijloace de informare in masa, se bucura de participarea Grupului parlamentar al minoritatilor nationale din Camera Deputatilor si vizeaza promovarea culturii si valorilor identitare prin care acestea au contribuit la dezvoltarea statului roman modern.
Citeste mai mult
Vezi toate articolele
Fii prieten pe Facebook