Articole

SA FIE PACE! Interviu cu Colette Avital

          Nascuta la 1 mai 1940 in Bucuresti, Colette Avital emigreaza in Israel, unde absolva Facultatea de Stiinte Po­litice si Relatii Internationale din cadrul Universitatii Ebraice din Ierusalim, urmand, apoi, un mas­terat in Administratia Publica.

          Iata ce ne-a marturisit, la ceas de taina, in frumosul apartament de vis-à-vis de Teatrul Habima din Tel Aviv: „Am facut balet clasic la Bucuresti, cand eram co­pil.

          Am facut sport, am inotat, am ascultat muzica clasica foarte mult si citesc enorm. Am invatat romaneste in scoala numai pana in clasa a patra, am vorbit cu mama si cu tata acasa, asta e tot. in general imi pace sa vorbesc co­rect o limba. Mama care era pro­fesoara de franceza era extrem de pedanta si de la ea am mostenit dorinta de a vorbi si scrie intr-o limba literara corecta.”

         Este vorbitoare a sase limbi straine, in afara de ebraica. Atasat de presa la Bruxelles, consul la Boston, ministru plenipotentiar la Paris, ambasadoare in Portuga­lia, consul general la New York, director general adjunct pentru problemele Europei Occidentale, detine apoi functia de presedinte al Comisiei parlamentare pentru Imigrare, Absorbtie si Diaspo­ra. in august 2006, si-a anuntat intentia de a candida pentru functia de presedinte al Israelu­lui. Pentru prima data, o femeie intentiona sa devina sef de stat si pentru prima data un om po­litic de origine romana aspira la cea mai inalta functie. Colette Avital este presedinta Asociatiei de Prietenie Israel-Romania si a Asociatiei evreilor originari din Romania. Ea declarase ca, in ca­zul in care va fi aleasa presedinte al Israelului, va contribui la stran­gerea relatiilor cu Romania. in prezent conduce „Center Orga­nization of Holocaust Survivors” si, ca diplomat si om de cultura continua activitatile de sprijin in domeniul educatiei si artelor.

 

Irina Airinei: Cum ati ajuns la carma acestei mari organizatii, Center Organization of Holocaust Survivors?

 

Colette Avital: intr-o zi, am deschis televizorul si am aflat, dintr-un reportaj, ca exista pro­prietati aici, oameni care in anii ’30, din Romania si din Polonia si din toata Europa, cumparau terenuri si deschideau conturi de banca in Palestina. Chiar bunicul meu a cumparat un teren, nici nu stiu unde este. Acest reportaj se referea la situatiile in care, cand veneau oamenii la banca sa intrebe de aceste conturi, li se spunea ca nu exista contul. Lucrand la Par­lament, am organizat o comisie de ancheta care a functionat cinci ani si am descoperit aproape toate conturile. A fost o poveste lunga si bancile au incercat sa ma intimi­deze, au luptat contra mea. Eu am trimis oamenii la Londra sa caute in arhive, acolo, pentru ca bancile care erau aici in acei ani erau su­cursale ale bancilor englezesti. Si dupa acesti 5 ani am trecut o lege in Knesset, a fost adoptata o lege, au fost adoptate concluziile aces­tei comisii de catre tot Knessetul, aprobate. Ca sa reusim, totusi, sa li se dea inapoi oamenilor propri­etatile, a trebuit sa elaborez o lege. Fiind la Knesset si ocupandu-ma, deja, de toate aceste lucruri, au inceput sa vina la mine diverse organizatii si sa-mi sesizeze di­verse situatii. Asa ca, de fapt, de mai bine de 15 ani ma ocup de aceste probleme. Guvernul a ne­glijat aceasta situatie si sustine ca nu e responsabilitatea lui. Acest lucru nu era corect pentru ca, in 1952, guvernul israelian a semnat un acord cu Germania prin care a capatat o suma mare de bani si s-a angajat ca cei care vin in Is­rael sa capete despagubirile de la statul Israel si nu din Germania. Dar legea asta a trecut in 1957 si se refera numai la cei care au venit pana in 1953. Asa ca toti cei care au venit dupa 1953 in Israel nu primesc nimic de la stat si trebuie sa se adreseze direct Germaniei. S-au facut foarte multe nedreptati.

 

I.A.: Ce va mobilizeaza in aceasta actiune ?

 

C.A.: Simt ca e datoria mea sa ii ajut pe acesti oameni cat pot, pentru ca anii lor sunt numarati.

 

I.A.: Ati locuit ani de zile la Ierusalim. De ce v-ati mutat la Tel Aviv?

 

C.A.:Sa va explic de ce m-am mutat de la Ierusalim la Tel Aviv. inainte de a ocupa acest post, am condus un institut ideologic la Betvel, in nord si in fiecare zi parcurgeam 180 de km de la Ierusalim la lu­cru si inapoi. Si ajungeam seara, moarta de oboseala. Mama mea locuia aici, la Tel Aviv si ultimii ani ai ei au fost foarte grei. Cand s-a imbolnavit, eram aici, aproape in fiecare zi. Dupa aceea, mama a murit, mi-a lasat apartamen­tul acesta. Am considerat ca, din toate punctele de vedere, e mai normal sa fiu aici. Zi si noapte, Tel Avivul are o viata culturala extraordinara. Locuiesc in fata Teatrului National, in fata salii de concerte asa ca profit din plin de asta. Acum mi-e mai usor, bi­roul meu e la Tel Aviv, nu am ore fixe, am si alte dosare de care ma ocup. Ma ocup si de Camera de Comert Israel-Romania, sunt presedinta Concursului Interna­tional de Harpa, sunt presedin­ta Festivalului International de Coruri, toate sunt aici, asa ca fac o multime de lucruri la care eu trebuie sa fac fata. Am mult mai multi prieteni la Tel Aviv, prie­teni, imi e mai usor.

 

I.A.: V-ati mai vizitat tara natala?

 

C.A.: Am fost in Romania acum aproape un an , fiind in­vitata la Congresul PSD. Voi veni intr-o delegatie acum, in februarie, ne vom intalni cu pri­mul ministru pentru a discuta chestiunea proprietatilor private. Proprietatile comunale sunt date inapoi, nu e nici o problema.

 

I.A.: Ce va doriti cel mai mult?

 

C.A.: Doresc numai sa ajung sa traiesc, sa vad ca in tara asta e, in sfarsit, pace. Pacea noastra depinde si de cine va fi la pute­re in Siria, daca va fi Al-Qaeda, noua ne va fi foarte greu. Un guvern laic care respecta pacea cu Israelul ar fi mult mai bine­venit. Si cu Iordania avem relatii foarte bune. intrebarea este ce o sa se intample cu toate gruparile astea de extremisti, Hezbollah in Liban, Hamas, la sud, in Gaza, daca continua sa activeze, atunci viitorul e foarte complicat. De aceea eu cred ca atata timp cat se poate face pace cu palestinienii, important e ca sa ramanem oa­meni moderati pentru a asigura pacea. Nu e de conceput sa conti­nuam sa ocupam aceste teritorii, Israelul nu o face ca sa profite, nu exploateaza aceste terenuri. Sunt nationalisti mistici care cred ca aia e tara lor, ei cred ca Dumne­zeu i-a indrumat acolo. Dar aces­te teritorii trebuie sa faca parte din tara palestinienilor iar acesti ultrareligiosi complica lucrurile si forteaza mana guvernului isra­elian. Povestea asta trebuie sa se termine intr-o buna zi. Merita si palestinienii sa aiba tara lor, sa nu le stam pe cap. Sa fie pace.

                                                                                                                     Irina AIRINEI

Ultimele noutati
Centenarul Marii Uniri si rolul minoritatilor nationale la dezvoltarea societatii romanesti
05.11.2018
Asociatia interetnica „ANIMA FORI” organizeaza, in data de 13.11.2018, la ora 13, in sala „N. Balcescu” a Palatului Parlamentului, conferinta „Centenarul Marii Uniri si rolul minoritatilor nationale la dezvoltarea societatii romanesti”. Evenimentul, organizat cu sprijinul Comisiei pentru cultura, arte, mijloace de informare in masa, se bucura de participarea Grupului parlamentar al minoritatilor nationale din Camera Deputatilor si vizeaza promovarea culturii si valorilor identitare prin care acestea au contribuit la dezvoltarea statului roman modern.
Citeste mai mult
Vezi toate articolele
Fii prieten pe Facebook