Articole

Pierdut in Nepal - postfata

Risipei se deda hoinarul...

Daca te opresti si realizezi cat de perfect este totul, iti vei lasa capul pe spate si vei zambi privind cerul. (Buddha)

„Am plecat la ora stabilita. Toti, din jurul meu, dorm, numai eu ma holbez la cer si la felul cum se profileaza pe el crestele muntilor (locul meu este ultimul din stanga, chiar langa geam).” (Catalin Vrabie :„Pierdut in Nepal”)

Trei lucruri nu pot fi ascunse, soarele, luna si adevarul! (Buddha)

„Luna imi lasa impresia ca se joaca cu mine, ascunzandu-se pe dupa varfuri. Nu am somn, sunt bine odihnit... asa ca-mi fac de lucru, jucandu-ma cu astrul cerului si incercand sa identific putinele galaxii pe care le cunosc. Din pacate, masina nu urmeaza o traiectorie lineara si imi strica jocul. Ma refugiez in muzica din casti – acum ascult Within Temptation cu melodia "Never-ending Story"... cat de bine se potriveste momentului!

Imaginati-va intreaga scena: ora doua noaptea, liniste, cerul senin si impanzit de stele, solitudine si libertate, muzica buna, devin nostalgic, mai bine ma opresc! (Catalin Vrabie :„Pierdut in Nepal”)

Trei lucruri nu pot fi ascunse, soarele, luna si adevarul! (Buddha)

„intre timp, a iesit Soarele – dar Anapurna tot in ceata e!” (Catalin Vrabie :„Pierdut in Nepal”)
Ceea ce credem, vom deveni! (Buddha)

„ Am intalnit, sau mai bine zis m-a abordat un tip, Osama (si el se amuza de numele lui), student la drept, specializarea „Drepturile omului” – un oarecare paradox, as zice, avand in vedere istoria si traditia Indiei... dar, tocmai oamenii cu mintea deschisa, ca el, pot schimba incet, incet situatia.” (Catalin Vrabie :„Pierdut in Nepal”)
 Piciorul simte talpa cand simte pamantul! (Buddha)

„Ma surprinde delicatetea in miscari de care dau dovada elefantii. Pasesc cu piciorul din spate exact pe amprenta lasata de cel din fata; cand trebuie sa treaca peste un copac cazut, sau peste un bolovan mai mare, il masoara mai intai, trecandu-si primul picior, usor, pe suprafata acestuia, pentru ca, apoi, cu urmatorul, sa calce perfect, fara sa-l mai atinga – incredibil pentru un animal de sase tone.” (Catalin Vrabie :„Pierdut in Nepal”)

E mai bine sa calatoresti decat sa ajungi la destinatie! (Buddha)

„Referitor la mine... ei, bine, eu sunt doar un calator. Hoinaresc mai mult prin lume si mai putin prin viata...”

„Cei care citesc aceasta carte, nu trebuie sa caute raspunsuri la intrebari fundamentale, ci doar sa contemple imaginea fugara a unei calatorii, cu incursiuni sporadice in cultura, traditia si istoria Nepalului si a Micului Tibet.” (Catalin Vrabie :„Pierdut in Nepal”).

O calatorie catre el insusi, in locuri care il cheama. Catalin Vrabie a fost la Hemis si, apoi, pentru a doua oara, a trecut granita in Kashmir-ul indian, prin locurile pe unde, spun legende locale de sorginte crestin-nestoriana, ar fi ajuns Iisus (Isa), considerat, de unii, Mesia, cuvant legat de radacina araba "MSH", cu sensul „masura" si „purificare”. India si Nepalul ascund locuri care il cheama, parca, pe ucenicul nostru calator, locuri in care, asa cum mi-a marturisit, va reveni, cu siguranta, intr-o continua ascensiune pe Calea cunoasterii, darsána. Va ajunge, inevitabil, si la Roza Bal, mormantul Profetului, cu orientare spre est, specifica sepulcrelor iudaice, nu a celor musulmane indreptate spre Mecca. Va ajunge acolo intr-un viitor in care Yuz Asaf, Gilgit, Srinagar, Templul local al lui Solomon vor fi pagini descifrate din cartea umanitatii.

 „intr-o Cupa de Aur s-a nascut Adevarul.” (Ishvara). O Cupa al carui obiect al cunoasterii implica o apropiere progresiva de „Sinele iluminat”. Deoarece, cum spune un vers din Samkhya, „Unirea sufletului cu natura are drept scop viziunea.”

Cartea lui Catalin Vrabie poate fi o borna pe drumul cunoasterii care ne arata ca ananda, fericirea constiintei, chiar minima, ne face sa ne simtim bine unde ne gasim pentru ca intrevedem descoperirea fiintei, graunte de adevar in cavitatea secreta a inimii. Trairea descrisa cu ochiul calatorului mirat valoreaza, cred, mai mult decat oceanul elementelor Creatiei.

„Calatorul trebuie sa bata la toate portile inainte
de-a ajunge la a sa. Trebuie sa ratacim prin toate luminile din afara
pentru a ajunge, in sfarsit, la templul cel mai launtric.” (Rabindranath Tagore)

Irina Airinei
Ultimele noutati
Centenarul Marii Uniri si rolul minoritatilor nationale la dezvoltarea societatii romanesti
05.11.2018
Asociatia interetnica „ANIMA FORI” organizeaza, in data de 13.11.2018, la ora 13, in sala „N. Balcescu” a Palatului Parlamentului, conferinta „Centenarul Marii Uniri si rolul minoritatilor nationale la dezvoltarea societatii romanesti”. Evenimentul, organizat cu sprijinul Comisiei pentru cultura, arte, mijloace de informare in masa, se bucura de participarea Grupului parlamentar al minoritatilor nationale din Camera Deputatilor si vizeaza promovarea culturii si valorilor identitare prin care acestea au contribuit la dezvoltarea statului roman modern.
Citeste mai mult
Vezi toate articolele
Fii prieten pe Facebook