Articole

Veronika Gayer Petru Szedlacsek

Veronika Gayer–Petru Szedlacsek

 

 

Frica dezintegrarii sau multiculturalismul ca virtute?                                         Comemorarea scriitorilor maghiari Sándor Márai si József NyírÅ‘

 

 

Deschiderea publica a statelor est-central europene fata de propriul trecut multicultural depinde de modul in care presa si politicienii evalueaza frica colectiva relativa la o potentiala dezintegrare nationala. Atunci cand aceasta anxietate nu pare sa existe, ca in cazul numirii drept capitale culturale europeene a oraselor Košice si Sibiu, multiculturalismul face reclama buna pe plan intern si international. Reactia este opusa insa atunci cand o minoritate bine organizata, cu o ideologie proprie si, mai mult, beneficiind de ajutor extern, isi manifesta public identitatea. Atunci, ies la iveala nemultumiri ale figurilor importante ale natiunii dominante cu privire la posesia spatiului public national de catre strain.

Atat primul gen de atitudine, cat si cel de-al doilea sunt exploatate politic si mediatic pentru castigarea unui numar crescator de electorat si respectiv audiente. Astfel, hranind frici existente, politicienii si mass-media exacerbeaza amenintari la adresa integritatii nationale, transformand expresii locale ale minoritatilor in probleme nationale. Invers, cand manifestari multiculturale sunt organizate sub patronaj central, diversitatea este promovata drept o virtute. Pentru a ilustra aceste doua puncte contrastante, prezentul eseu analizeaza comparativ doua studii de caz. Este vorba de comemorarea scriitorilor maghiari Sándor Márai si József NyírÅ‘ in Slovacia si respectiv Romania; primul, cu ocazia declararii orasului Košice drept capitala culturala europeana in 2013, iar cel de-al doilea cu ocazia tentativei de reinhumare a romancierului din 2012.

Reactia publicului majoritar fata de manifestari ale diversitatii culturale depinde de gradul de nationalism al acestora din urma: cu cat ele apar mai nationaliste, cu atata sunt blamate mai agresiv. Ca modele ideale, din punctul de vedere al convingerilor personale, s-ar putea spune ca Márai este o figura universalista, iar NyírÅ‘ una nationalista. Diferenta dintre aceste personalitati a avut darul de a radicaliza la extrem cele doua atitudini divergente din partea Bratislavei si respectiv a Bucurestiului. in timp ce statul slovac a sprijinit comemorarea lui Márai, statul roman a blocat funerariile lui NyírÅ‘.

Memoria lui Márai si-a facut loc in spatiul public slovac inca din 2007, cand i-a fost ridicata o statuie in Košice.Redescoperit catre sfarsitul anilor ’90 in Ungaria si-n restul Europei drept un scriitor international de seama, Márai a fost tradus in numeroase limbi si popularizat pe plan international. Ajuns o figura transnationala, cu ocazia organizarii sarbatorilor din capitala culturala europeana Košice, piata in care se afla statuia sa a fost numita Piata Sándor Márai, prin sprijinul autoritatilor locale slovace. De asemenea, numeroase reprezentatii din cadrul evenimentului l-au avut drept figura centrala pe scriitorul maghiar.

in cazul lui NyírÅ‘ insa s-a dat o adevarata batalie pentru legitimitatea posesiei spatiului public in Romania. Refugiat in Spania dupa al doilea razboi mondial, romancierul a fost inmormantat in surghiun. Apoi, cu sprijinul autoritatilor maghiare urma sa fie reinhumat in secuime in mai 2012. in timp ce reinhumarea scriitorului secui avea scopul de a inari legatura dintre comunitatea locala si teritoriul apropriat, prim-ministrul Victor Ponta a declarat ca Romania se opunea aducerii omagiului pe propriul teritoriu unui personaj care a avut vederi anti-semite, anti-romanesti si pro-fasciste. in retorica lui Ponta, pe baza ideii ca initiativa secuiasca e periculoasa, Romania devenea un teritoriu monolit; un spatiu locuit in mod exclusiv de romani. S-a creat astfel o confuzie intre doua revendicari paralele ale aceluiasi spatiu public: reprezentantii secui pretindeau ca e dreptul comunitatii sa creeze locuri ale memoriei locale, iar Bucurestiul pretindea ca omagierea lui NyírÅ‘ ascundea scopul dezintegrarii Romaniei. Practic, printr-un pretext birocratic, autoritatile romane au oprit la granita trenul care transporta din Ungaria urna funerara a scriitorului. Conflictul, care a avut loc intr-un moment de criza politica in Romania si in preajma alegerilor locale, s-a transformat usor intr-un incident diplomatic, care a implicat inclusiv Israelul.

Trecuturile celor doi scriitori au oferit premisele utilizarii lor in cele doua maniere divergente. Nascut intr-un oras habsburgic in care multiculturalismul era parte a vietii cotidiene, avand sotie evreica, Márai a dezvoltat o conceptie politica liberala personala. Dupa 1918, in ciuda dezmembrarii Ungariei Mari, el s-a ferit de ambele extreme politice, opunandu-se atat comunismului cat si fascismului. Romanul sau de seama, A gyertyák csonkig égnek [Lumanarile ard pana la ciot] (1942), evoca diversitatea etnica ce caracteriza apusul Imperiu austro-ungar. S-a inspirat din opera unor scriitori evrei din Imperiu precum Franz Kafka sau Joseph Roth, in care mediul urban, multietnicitatea si modernitatea constituiau vectori dominanti. Totusi, cu toate ca a ajuns foarte popular printre cititorii din vest, intelectualii slovaci il critica astazi pentru articolele sale de ziar in care binevenea reocuparea orasului Košice de trupele horthyste.

Profund conservator, NyírÅ‘ pe de alta parte s-a nascut intr-un sat izolat din secuime. Initial preot, l-a inspirat romanul scriitorului secui DezsÅ‘ Szabó, Az elsodort falú[Satul spulberat] (1918), care atrage atentia asupra pericolului modernitatii si cosmopolitismului pentru viata secuilor, priviti ca pastratori ai esentei spritului maghiar nealterat. Astfel, prin contrast cu romanul lui Márai, scrierile lui NyírÅ‘ pun accent pe natura, traditia, puritatea si izolarea lumii rurale din secuime. Tipic pentru conservatorismul care a juns sa stea la baza fascismului, satul era pus in opozitie cu orasul, diversitatea etnica cu puritatea etnica si traditia cu modernitatea. in perioada interbelica, in spiritul ideologiei Transzilvanismusa minoritatii maghiare – prin care intelectualii maghiari urmareau articularea culturala a specificitatii ardelene in colaborare cu celelalte etnii transilvanene –NyírÅ‘ a participat la evenimente literare comune maghiare, sasesti si romanesti. Totusi, o data cu ocuparea unei treimi a Ardealului de trupele Ungariei in 1940, ca membru al Partidului Transivanean ultra-conservator si antisemit, NyírÅ‘s-a apropiatde fascism. in sfarsit, a devenit in 1944 parlamentar sub guvernul fascist al Crucii cu Sageti, condamnatfiind ulterior drept criminal de razboi in Romania si Ungaria comuniste.

in afara de diferenta dintre cele doua figuri culturale maghiare, comemorarile celor doi au fost deosebite si prin prisma organizarii. Comemorarea lui Márai a fost parte a initiativei centrale si locale slovace de a sarbatori Košice drept capitala culturala europeana. Pe de alta parte, comemorarea lui NyírÅ‘ a avut loc sub impuls local, independent de Bucuresti si chiar impotriva acestuia. Ambele ceremonii insa au fost sustinute de Budapesta. Astfel, vietile celor doua personalitati au devenit „trecuturi utilizabile”, transmitand mesaje distincte in viziunea fiecaruia dintre actorii implicati in organizarea (si dezorganizarea) comemorarilor.

Ingineria memoriei in scop politic presupune amintirea selectiva a informatiei din trecut; presupune atat memorare cat si uitare. Pentru Budapesta, implicarea in punerea in scena a ambelor evenimente simboliza patronajul cultural asupra manifestarilor maghiarimii, indiferent de personalitatile lui NyírÅ‘ si a lui Márai. Pentru liderii secui, reinhumarea unei personalitati culturale, ignorandu-se convingerile politice, ar fi insemnat sacralizarea legaturii dintre pamantul „lor” si un stramos secui de seama.Astfel, mormantul ar fi devenit un loc al memoriei local prin care se secuiza teritoriul revendicat.

Pentru Bucuresti, anularea ceremoniei prin sublinierea anti-romanismului lui NyírÅ‘ a insemnat indepartarea pericolului detasarii simbolice a unui teritoriu de corpul national.in mod izolat de calitatea scrierilor sale, politicienii si mass-media romane au scos la lumina un NyírÅ‘ exclusiv fascist si opozant al valorilor universale. Astfel, prin personalitatea scriitorului, formatorii de opinie din Romania stigmatizau intr-un mod foarte popular expresiile identitare ale Celuilalt, caracterizate drept extremiste. in acest caz, trambitarea valorilor democratice liberale de catre politicienii si presa romaneasca ascundea anxietati stimulate in mod regulat fata de un posibil atentat la integritatea nationala. Acesti actori s-au bazat pe un motiv care raliaza in mod traditional masele in jurul liderilor politici: cel al strainului dinauntru si dinafara, amenintator.

in Slovacia, accentul autoritatilor pe universalismul convingerilor lui Márai, in loc sa sugereze un conflict national/anti-national, denota identitatea europeana a orasului Košice. Minoritatea locala maghiara fiind in prezent de doar 2,65%, comemorarea lui Márai nu aparea drept o manifestare nationalista maghiara si anti-statala. Popular publicului european, aceasta personalitate internationala putea fi promovata de organizatori ca o mostenire culturala universala. Viata lui Márai, spre deosebire de cea a lui NyírÅ‘, nu putea fi transformata intr-un trecut utilizabil in scopul nationalizarii unui teritoriu de catre un strain amenintator. Totusi, aparentul consens relativ la imaginea lui Márai ascundea contestarea memoriei sale de catre intelectualii slovaci care i-au criticat bunavointa fata de primul arbitraj de la Viena.

Batalia pentru posesia spatiului public a debutat o data cu sfarsitul primului razboi mondial. O data cu emergenta statelor nationale au inceput eforturile pentru nationalizarea spatiului public. in Cehoslovacia, lupte aprige s-au dat pentru daramarea si respectiv pastrarea statuilor reprezentand pe imparatul Joseph II – sugerand un trecutimperial, austriac si ne-national. Similar in Transilvania, o data cu formarea Romaniei Mari, spatiul urban in esenta maghiar si sas trebuia romanizat prin de pilda construirea de biserici ortodoxe monumentale in centrul oraselor ardelene. Existand o minoritate maghiara numeroasa si bine organizata, aceasta lupta continua si astazi in Ardeal, dupa cum ilustreaza scandalul in desfasurare al steagurilor secuiesti arborate pe cladirile publice din Harghita si Covasna. in Košice insa, o data cu extradarea majoritatii maghiarilor dupa al doilea razboi mondial, lupta pentru nationalizarea orasului s-a incheiat inclusiv pe plan simbolic.

Conform cu spiritul unei lupte in desfasurare, politicul si presa romane au reactionat la tentativa de reinhumare a lui NyírÅ‘ dominata de pericolul pierderii terenului la propriu in favoarea inamicului. Fara a se comenta asupra valorii operei sale, in opozitia fata de funeralii s-a mentionat anti-romanismul sau, anti-semitismul sau, convingerile sale fasciste si interferenta nelegitima a Ungariei in dez-nationalizarea spatiului public romanesc. De exemplu, ziarul Gandul din 15 iunie 2012 relata:

 

Pana la scandalul politico-diplomatic iscat de actiunea Parlamentului de la Budapesta de reinhumare la Odorheiu Secuiesc a osemintelor ideologului fascist Nyiro Jozsef, unul dintre cei mai zelosi si agresivi propagandisti ai regimului horthysto-szalasist din Ungaria, putini erau romanii care stiau cine fusese acesta. […]. Ceea ce stiu insa si mai putini este ca, de ani de zile, o serie de scoli si strazi din Romania poarta numele proaspat "descoperitului" Nyiro Jozsef, care este omagiat in plus si de cateva monumente si case mai mult sau mai putin memoriale. 

 

Memoria selectiva relativa la personalitatea scriitorului a stat la baza divergentelor: Bucurestiul punea accent pe aspectul politic, Budapesta pe cel cultural, iar liderii secui pe importanta apartenentei la comunitatea locala.

Aceasta disonanta s-a agravat prin radicalizarea pozitiei publice a fiecarui actor. inca din 1918 reprezentantii minoritatii maghiare din Romania au cultivat tot mai mult ideea unei comunitati asediate de un inamic mai numeros; atitudine care pare sa se agraveze astazi. in arena publica romaneasca in schimb, mai ales ca urmare a tentativei de reinhumare din 2012, cele mai mici tensiuni aparent interetnice de pe plan local, din secuime au inceput sa fie transformate in probleme nationale. in 2013, cand o eleva romanca a venit purtand o bentita in culorile tricolorului romanesc la liceul majoritar secuiesc, Sándor KÅ‘rösi Csoma, in timpul sarbatorilor maghiare de 15 martie, conflictul starnit a devenit viral pe mass-media si pe retelele de socializare. Invitata alaturi de mama ei la unul dintre cele mai populare canale TV romanesti, Antena 3, Sabina a fost prezentata aproape ca o eroina luptatoare impotriva opresiunii anti-romanesti din secuime.

Tot memoria selectiva s-a pus in miscare in legatura cu imaginea lui Márai, insa cu un scop diferit fata de cazul NyírÅ‘, care a stimulat nationalisme conflictuale. Cu ocazia sarbatoririi orasului Košice drept capitala culturala europeana, autoritatile au promovat o identitate puternic ancorata in istoria orasului, supra-etnica si europeana. Ca punct de atractie principal, renovarea strazii principale trimitea la trecutul austro-ungar al orasului. Nu e o intamplare ca, in cadrul programului, in timpul sarbatoririi orasului drept capitala culturala europeana, au intrat in centrul atentiei personalitati maghiare ale orasului care in trecut nici nu puteau fi pomenite. Un astfel de caz a fost Lajos Oelschläger-Őry, caruia i s-a recunoscut valoarea ca arhitect al unora dintre cladirile emblematice din oras. Imaginea sa pozitiva s-a promovat cu toate ca fusese nevoit sa paraseasca Košice dupa al doilea razboi mondial ca urmare a decorarii sale de Miklós Horthy.

Similar, ca una dintre figurile de seama ale programului sarbatorii, organizatorii au considerat oportuna popularizarea lui Márai printre audientele slovace si maghiare. Initiativa a beneficiat de sprijin guvernamental maghiar, in ideea promovarii culturii maghiare in Košice si a strangerii relatiilor dintre capitala maghiara si capitala culturala europeana. Imaginea scriitorului de rang international, asa cum a fost reprezentata cu suportul autoritatilor locale slovace, a ascuns diferentele de perceptie maghiaro-slovace asupra romancierului. Comemorarea acestuia a avut loc in ciuda condamnarii dese a lui Márai in presa slovaca drept un fascist care a binevenit dezintegrarea Cehoslovaciei, creionand in opera sa viata orasului sau natal ca fiind exclusiv maghiar. Cu toate acestea, numele lui Márai, ca si alte locuri ale memoriei maghiare, ocupa un loc ferm si binevenit in peisajul urban din Košice.

Din punctul de vedere al viziunilor lor politice si al scrierilor lor, imaginile lui NyírÅ‘ si Márai contrasteaza. Unul a culminat cariera sa politica drept parlamentar fascist si a scris romane cu iz conservator si nationalist; celalalt avea o viziune liberala si favorabila multiculturalismului, ceea ce s-a reflectat inclusiv in opera sa. Aceste doua trecuturi au determinat o selectivitate inedita a ceea ce putea fi comemorat de catre comunitatea lor natala. Márai a devenit reprezentantul european al unui oras slovac, iar NyírÅ‘ simbolul secuizarii (si chiar al maghiarizarii) unui teritoriu din Romania.

in niciunul dintre cazuri nu a fost vorba de o inginerie total deliberata si abuziva a memoriei. Rogers Brubaker subliniaza ca uitarea si amintirea in spatiul public sunt constranse de trecut si de traditia comemorativa. insa alegerea celor doua figuri ca si alegerea a ceea ce trebuia memorat indica scopuri politice locale si centrale specifice. in cazul slovac menirea era popularizarea imaginii sale pe plan european prin promovarea publica a multiculturalismului, fara frica de-slovacizarii orasului. in cazul secuiesc si romanesc era vorba de sublinierea exclusivitatii asupra „propriului” spatiu public.

Faptul ca manufacturarea memoriei e limitata de trecut este dovedit de cazul comemorarii unui alt reprezentant al minoritatii maghiare din Slovacia, politicianul János Esterházy. Profund revizionist, pastreaza o imagine negativa in memoria publica slovaca. Cu toate acestea, i s-a ridicat in Košicein 2011 un bust pe o proprietate privata, loc care a devenit cu ajutorul statului maghiar punctul de raliere cel mai de seama al minoritatii maghiare din oras. Situatia a creat insa tensiuni cu autoritatie slovace, primarul Richard Rašinak declarandca va lua toate masurile legale pentru indepartarea statuii. Asadar nu orice trecut utilizabil poate fi utilizat oricum; Márai si nu Esztherhazy a putut ocupa un loc proeminent ca simbol al multiculturaluluiKošice.

Márai si NyírÅ‘ au fost promovate public (dar in mod independent) drept doua figuri culturale antagonice, fiindca trecutul lor a putut oferi posibilitatea unei astfel de selectii a ceea ce putea fi amintit. in primul caz memoria romancierului a fost raliata curentului universalist vestic, iar in al doilea cazamintirea scriitorului a resuscitat nationalisme opuse caracteristice perioadei interbelice, dar inghetate in comunism.Asadar, ideea post-comunista a unei comunitati europene multiculturale s-a adaugat imaginarului politic deja existent. insa aceasta nu a eliminat simboluri inca populare in discursurile politice din Europa, precum identitatea nationala.

in legatura cu evenimentele din 2012 si 2013 analizate, a fosttotusi vorba de scopuri de moment. in alt context participarea lui NyírÅ‘ la schimburi interculturale in Transilvania interbelica ar fi putut fi laudata in spatiul public romanesc. Invers, curentul anti-Márai din presa slovaca ar fi putut deveni proeminent. Situatia de fapt reflecta insa obiective politice si de imagine prin care amintirea acestor doua figuri ale culturii maghiare a avut un rol bine determinat in spatiile publice romanesc si slovac. Multiculturalismul si frica dezintegrarii statale reprezinta intotdeauna doua comoditati care se vand bine pe piata publica, atat de catre mass-media cat si de catre politicieni.

 

Piata Sándor Márai, Košice, Slovacia. © Veronika Gayer

Ultimele noutati
Centenarul Marii Uniri si rolul minoritatilor nationale la dezvoltarea societatii romanesti
05.11.2018
Asociatia interetnica „ANIMA FORI” organizeaza, in data de 13.11.2018, la ora 13, in sala „N. Balcescu” a Palatului Parlamentului, conferinta „Centenarul Marii Uniri si rolul minoritatilor nationale la dezvoltarea societatii romanesti”. Evenimentul, organizat cu sprijinul Comisiei pentru cultura, arte, mijloace de informare in masa, se bucura de participarea Grupului parlamentar al minoritatilor nationale din Camera Deputatilor si vizeaza promovarea culturii si valorilor identitare prin care acestea au contribuit la dezvoltarea statului roman modern.
Citeste mai mult
Vezi toate articolele
Fii prieten pe Facebook