Articole

Iulia Deleanu

Iulia Deleanu: „Educatie particulara”

Irina Airinei

Iulia Deleanu  este o veche colaboratoare a Editurii Kriterion, iar „Educatie particulara” este a sasea carte publicata aici. Document valoros privind viata comunitatii evreiesti, cartea Iuliei Deleanu este un jurnal atipic, deoarece nu respecta criteriul cronologic strict ci urmeaza o cronologie afectiva bazata pe afinitati elective, de un rafinament aparte. Iulia Deleanu este o scriitoare dintre cele mai rafinate, nu doar a evreimii, ci a literaturii romane contemporane, ea scriind istorie literara prin acest document caracterizat prin realism dar si printr-un umor tipic evreiesc. S-a vorbit despre duiosia cu care autoarea da viata personajelor sale dar si despre doza de ironie cu care le observa fara sa le judece. Minunate cuvintele profesorului Stefan Cazimir, cel care a participat la facerea cartii cu sugestii de buna structurare a faptelor : „Noua carte a Iuliei Deleanu are o dubla valoare: una este valoarea literara pe care o intuiam inainte de a o deschide pentru ca ii citisem cartile anterioare, la care se adauga, insa, o pondere foarte semnificativa, valoarea documentara. Dupa ce am parcurs cartea, mi s-a parut ca diversitatea materialului , „pulberea” din aceasta carte, se ordoneaza sub forma unor cercuri concentrice. in centrul acestui sistem se afla autoarea insasi. Urmeaza familia, asupra careia staruie, intr-un mod adecvat, cu sentimentele care se pot intui, de afectiune si asa mai departe. Pe un cerc mai larg se afla comunitatea evreiasca si mai ales comunitatea prin anumite institutii ale ei, comunitatea in ansamblu, prin obiceiuri specifice, prin probleme, prin dileme, dilema emigrarii sau a non-emigrarii, iar organismele care accentueaza specificul acestei comunitati sunt revista care s-a numit pana in ’89 „Revista Cultului Mozaic” si, ulterior si-a schimbat denumirea in „Realitatea evreiasca”. Aceasta revista a avut, de-a lungul timpului, mai multi redactori sefi si fiecaruia i se face portretul la vremea respectiva, cu trasaturile respective, cu specificul pe care il imbraca revista, adaptandu-se unor conditii extreme constrangatoare, un alt cerc si mai larg este acela al Federatiei. I se dedica pagini edificatoare unor personalitati precum fostul sef rabin diainte de razboi si o scurta perioada dupa Alexandru Safran, presedintelui Federatiei, avocatul W. Filderman,  pe urma, evident, sef-rabinului Moses Rosen, pesedintelui academicin prof.dr. Nicolae Cajal si, in sfarsit presedintelui interimar Iulian Sorin.  Iulia Deleanu vine cu un element inedit si reproduce , in partea a doua a cartii niste insemnari ale lui Iulian Sorin. Este un act de abnegatie, acela de a introduce in propria ta carte amintirile lui Iulian Sorin care au propria lor valoare documentara pentru epocile pe care le-am traversat,  pentru functiile pe care le-a avut si asa mai departe. Si, in sfarsit, cercul cel mai larg care nu putea lipsi, este tara in ansamblu, atat inainte, cat si dupa ’89,  cu modificarile care se produc in timp. Arta literara a Iuliei Deleanu are multe componente. As mentiona aici spontaneitatea, miscarea foarte libera pe care o realizeaza de pe  unul din cercuri pe altul, nu e imaginea unei structuri rigide, e cu totul altceva, eu am sistematizat continutul sub forma cercurilor concentrice dar, in realitate, in cuprinsul cartii, miscarea este continua, de pe un cerc pe altul si inapoi in toate momentele. Este, de fapt, un caleidoscop, exista apoi  o arta a instantaneului, prin care se creeaza atmosfera, sunt detalii care pot constitui o atmosfera. Se sugereaza, in mod foarte subtil, trecerea timpului.”

O marturie empatica si o distanta de la care evocarea este incalzita de umor si racorita de ironia fina a unei observatoare de exceptie.

Ultimele noutati
Romania si razboaiele de imagine de Dorin Suciu (5)
10.08.2019
Asertiunile colportate de diversi agenti de influenta pot fi grupate pe categorii si fac parte dintr-un razboi de imagine impotriva Romaniei care trebuia despuiata de ultima bruma de simpatie pe care i-o conferise sangeroasa revolutie din decembrie 1989. Ele urmaresc acreditarea catorva idei:romanii sunt un popor violent si intolerant care comite pogromuri asupra maghiarilor. Stabilirea unei paralele intre epurarea etnica din Bosnia si situatia maghiarimii din Transilvania;„genocidul psihic si cultural” la care este supusa minoritatea maghiara din Transilvania; in Romania are loc o restauratie a dictaturii comuniste; renasterea in Romania a fascismului (sic!) prin organizatia Vatra romaneasca; incercarea de acreditare publica a opiniei ca in Romania exista un „traditional antisemitism romanesc” si transmiterea (prin transfer emotional) a tezei ca „maghiarimea persecutata” din Romania s-ar afla in aceeasi situatie dramatica precum evreimea europeana intre cele doua razboaie mondiale; promovarea in forurile internationale a intoxicarii (lansata in 1991 de Geza Entz, directorul Oficiului pentru Maghiari de peste Granite a guvernului ungar) privind asa-zisa „bomba etnica cu explozie intarziata” a carei dezamorsare poate fi realizata doar prin impartirea Transilvaniei in cantoane, dupa modelul elvetian, sau dupa modelul belgian, prin acordarea de autonomie teritoriala pe criterii etnice ca in Flandra si Valonia; Transilvania, multinationala si multiculturala, poate fi considerata imaginea extrem orientala a democratiei occidentale; Romania este un stat-paria, fara traditie democratica, de cultura ortodoxa, deci in afara ariei culturale a Europei si care refuza „drepturile umane, individuale si colective ale nationalitatii maghiare”.
Citeste mai mult
Vezi toate articolele
Fii prieten pe Facebook