Articole

Si lespezile vorbesc. Cimitirele evreiesti din Bucovina

 

„S lespezile vorbesc. Cimitirele evreiesti din Bucovina”

Dr. Irina Airinei

„ACEST DRUM PRINTRE PIETRELE DE MORMaNT E UN DRUM INITIATIC...CARE DUCE CATRE PROPRIA SA VIATA.” Asa isi incepea reinvierea memoriei unor vremuri si oameni de poveste, echipa care a realizat documentarul despre lespezile cimitirelor din Bucovina. Prin vorbele lui Smil Gruber, venit acasa, din New York, in cautarea locului unde odihneste bunica sa. Este, aceasta, o cautare a trecutului ? Este o regasire a sinelui, desigur, in dulcea Bucovina, leaganul amintirilor inca nenascute, leaganul vesnic al celor ridicati in lumina... Cu o imbatatoare pace, el pune o pietricica la vesnicul loc al bunicii, un strop de speranta in zidul ce va sa fie al treilea Templu al Ierusalimului, precum in cer, asa si pre pamant. Filmul documentar a fost realizat de Fundatia Art Promo, cu sprijinul Guvernului Romaniei – Departamentul pentru Relatii Interetnice si lansat recent la Bucuresti. Filmul ne calauzeste, iata, melancolia, prin cimitirele din Targu Neamt, Piatra Neamt, Stefanesti, Botosani, Harlau, Radauti, Siret, intr-un cuvant prin Casa Vietii raspandita prin atatea si atatea locuri din care a mai ramas astazi doar amintirea. incrustata in piatra lespezilor tacute. Cu simboluri biblice sau inspirate din viata celui trecut dincolo...O carte a simbolurilor descifrata, cu naturalete, pentru un public avizat, de Felicia Waldman, intr-o dinamica scenica adecvata. Este o evocare aici, in Beit Haim, a vietii idilice a unor obsti bine constituite, o evocare a unui trecut fara inceput si sfarsit, sub frunzisul greu al vegetatiei care inveleste totul. Dar si exceptionala comunitate sefarda din Stefanesti cu particularitatile ei despre care tot Felicia Waldman ne povesteste, cu inspiratia unui umor melancolic. Majoritatea evreilor Ashkenazim au coabitat cu celelalte grupuri etnice in perioade cu adevarat senine. Pictura murala a sinagogii din Botosani, legata de traditia frescelor murale din nordul Moldovei,  vorbeste si ea despre vremuri de visare, toate acele motive biblice fantastice fiind infatisate in registre narative. Cimitirele secolelor al XVIII-lea si al XIX-lea parcurse de obiectivul navigator al realizatorilor, sunt carti deschise care vorbesc, prin filele lor de piatra, lespezi ce ascund germenii tragediei de proportii apocaliptice ce va sa vina. Si chiar daca toate aceste popasuri ale memoriei colective sunt impresionante, se mai poate lucra la succesiunea logica a cadrelor pe traseul propus, ca si la alternarea tipurilor de discurs, pentru a evita monotonia expresiei didactice. Exceptionale si bine plasate sunt si interventiile profesorilor Moshe Idel si Carol Iancu, voci indragite si binecunoscute care evoca, cu pietate, cu dragoste si cu un timbru catifelat, aspecte inedite din viata comunitatilor demult apuse. O lacrima, un gand fugar  catre Fondane: „Je me suis déchaussé pour entrer dans la maison/du passé”.

 

 

 

Ultimele noutati
Attila Jozsef
10.04.2019
Eu am trait – si altii au murit de boala aceasta! Eltem - es ebbe mas is belehalt mar!
Citeste mai mult
Vezi toate articolele
Fii prieten pe Facebook