Articole

Irina Airinei Acasa la AMOS OZ

AMOS OZ: Israelul este indeplinirea unui vis. Dezamagirea nu provine in mod necesar din natura Israelului. Ci din natura visului. In momentul in care iti indeplinesti visul, simti o usoara dezamagire ca ceea ce s-a intamplat nu este la fel de minunat ca visul initial. E un element important atunci cand reflectezi la realitatea acestei tari. S-a nascut dintr-un vis, nu din considerente demografice, geografice sau de alt gen. Si ca orice vis, nu se poate ridica la monumentalele asteptari ale celor care l-au visat. Nu s-a nascut dintr-un singur vis, ci dintr-un intreg spectru de vise. O uriasa varietate de planuri, ideologii, intentii, fantezii, credinte. Daca cineva te va intreba care este definitia unui adevarat sionist, nu pot sa ii exclud pe fanatici, extremisti, lunatici, sovinisti. Nu pot sa ii scot din sfera sionismului. Printre primii sionisti erau unii care doreau sa reconstruiasca acest pamant ca o replica a regatului biblic al lui David si Solomon. Cu Templul in centru, cu Palatul regal nu departe de Templu, o natiune de preoti, fermieri si soldati. Natiunea biblica. Au fost altii, veniti mai ales din Europa de est care au visat sa creeze aici o replica a stetl-ului evreiesc vorbitor de idis din estul Europei, dar ferit de pogromuri, persecutii, discriminare, de temerile zilnice fata de neevrei. Au fost evreii din nordul Africii care visau sa recreeze aici, in Israel, un fel de stat religios dar nu fanatic, conservativ, utopic, cu un mediu de viata evreiesc-orientalo-arab. Integrandu-i pasnic pe arabi, vorbind idiomul evreo-arabic, conservand comportamente specifice Orientului mijlociu. In timp ce altii au visat sa creeze aici un paradis austro-ungar. Theodor Herzl a fost unul dintre ei. Maniere corecte, oamenii vorbindu-si cu „Herr Doktor, Frau Direktor”... Liniste si pace intre 2 si 4 dupa amiaza, Austro-Ungaria lui Franz Josef in milocul Orientului...Altii, cu totul diferiti, au visat sa creeze aici un paradis marxist. Un paradis egalitarist creat de evreii din Rusia sovietica. Altii au avut in minte un fel de social-democratie scandinava seculara, progresiva, toleranta, individualista. Altii au crezut intr-un colonialism evreiesc in sensul bun. Europenii venind sa salveze Orientul de saracie, de boli. Aducand lumina si progresul in lumea araba care in cele din urma se va europeniza. Ei vor construi ferme mari in care vor lucra alaturi de arabi in mod echitabil si toti vor beneficia de roadele muncii lor. Au mai fost si unii sionisti fascisti, un foarte mic grup inspirat nu de Hitler ci de Mussolini din faza lui de inceput, ei visau aici la un stat centralist, nationalist, patriotic, militarist. As putea vorbi mult despre visurile atat de diferite ale primilor sionisti. Dar cum pot exista toate astea impreuna? Ce au avut toti acesti visatori impreuna daca visele lor au fost atat de diferite? Ba chiar se contraziceau reciproc. Ca apa si focul. Ca si cum ar fi incercat sa creeze imposibilul. Cum putea fi creat acest vis daca fiecare venea cu un alt plan? Pare o gluma, o comedie. O farsa. Trebuia sa existe un numitor comun. Este un cantec foastre naiv, popular, cunoscut diverselor generatii de pionieri, parintilor lui Nily, parintilor mei si care spune ca: „Aici in tara stramosilor nostri toate visurile noastre se vor implini.” Indiferent cat de multe si de diferite ar fi fost visurile, toti au cazut de acord ca acestea vor fi indeplinite aici si nu in alta parte. Nu in Europa, deoarece Europa, de secole, a fost un loc foarte ostil. Iar in secolul al XX-lea a devenit de nesuportat. Nu in lumea islamica, nu in lumea araba din cauza cresterii nationalismului, sovinismului, xenofobiei. Si acesti evrei din estul Europei au fost primii sionisti veniti aici si mai tarziu au venit sionisti din Germania, apoi din Africa de Nord, din Irak, din Yemen. Ei nu au putut sa se puna de acord. Si a fost foarte greu, dar nu sfarsitul lumii. Si a fost de ales intre o viata intensa intr-o tara a unor visuri contradictorii si o tara in care toti au acelasi vis, aceeasi viziune, acelasi plan. Eu prefer polifonia. Chiar cacofonia, chiar zgomotul tipetelor.  Chiar disputele violente intre evrei si evrei. Chiar in inima acestei tari sunt religiosi si seculari, evrei si arabi, bogati si saraci, sefarzi si askenazi, atat de multe contradictii...

 

I.A.: Putem ajunge, oare, la o Pace desavarsita in Tara Sfanta?

 

AMOS OZ: Aceasta tara e foarte mica. Si aceasta tara mica a trebuit sa fie singurul camin al evreilor israelieni si al arabilor palestinieni. Evreii nu au avut niciodata o patrie in afara de asta. Dar este si tara poporului palestinian si eu nu au alta tara. Ei nu sunt egipteni,libanezi, sirieni si au trait foarte greu ca refugiati in aceste tari. In prezent evreii israelieni nu au unde sa se duca si nu pleaca nicaieri. Nici arabii palestinieni. Dupa o suta de ani de lupte nu putem convieti impreuna pentru a face dragoste, nu razboi. Poate in viitor, dar nu acum. Iar solutia este sa impartim aceasta casa mica in doua mai mici apartamente. Sa incetam sa ne mai impuscam, sa ne mai terorizam reciproc. Cred ca aceasta tara, acest pamant al celor doua natiuni trebuie sa fie un condominium. O casa cu apartamente. Nu un dormitor comun. Cred in compromisuri oneste. In opinia mea, compromisul inseamna viata iar opusul lui este anarhia si moartea. Trebuie sa gasim solutii foarte creative pentru aceste teritorii distincte. Pentru locurile multiconfesionale trebuie sa le facem accesibile tuturor credintelor, fara sa existe un control unic. Cred in necesitatea integrarii tuturor cetatenilor israelieni din punct de vedere politic, social, economic in cadrul societatii israeliene. Evreii vor putea trai si ei in teritoriile palestiniene, aproape de locurile sfinte. Nu ca stapani sau colonizatori. Ei ar putea trai ca cetateni palestinieni egali sau ca israelieni rezidenti in Palestina.

 

I.A.: Deschizand cutia neagra a naratiunii dumneavoastra, este Zikhron Ya akov un simbol al eroismului evreilor romani veniti aici ca sa cladeasca o tara, prin munca si infruntand primejdiile naturii si ale dominatiei otomane ? Ce reprezinta Zikhron Ya akov pentru dumneavoastra?

 

AMOS OZ: Zikhron Ya akov este locul pe care il iubesc. Si il iubesc nu numai pentru ca am famila acolo. Si Nily are un stramos acolo care a venit din Romania si care a fost unul dintre parintii acestei asezari si care este inmormantat acolo. Si unul dintre nepotii sai a mers in vechiul cimitir si i-a aflat mormantul. Acest loc inseamna foarte mult pentru mine si a fost fundalul unui roman scris de mine si al unei carti de non-fictiune. Dar stiti, cand scriu o povestire sau un roman nu pot scrie in termenii unei „reprezentari”. Nu am in vedere cat de reprezentativ este un loc sau altul, ceea ce ma intereseaza este ca acest fundal si personajele sa aiba o legatura... Fiecare dintre cei aflati in aceasta camera are o istorie care merge mult in urma clipei in care s-a nascut. Nu dedic cartile mele unora sau altora, las lucrurile astea pe seama sociologilor...Pentru mine toata istoria incepe cu personajele. Nu stiu de unde vin, dar cand incep sa vorbeasca unul cu celalalt, sa interrelationeze, stiu ca asta e actiunea. Intrebarea despre Zikhron Ya akov este foarte atractiva si as putea vorbi foarte usor despre faptul ca locul este, intr-adevar un simbol. Dar eu sunt un povestitor si atunci cand spun o poveste despre Zikhron Ya akov, aceasta este dincolo de emblema sau de reprezentare. Nici un singur loc in Israel nu este o reprezentare. Prin asta spun ca Ierusalimul este Ierusalim, ca Tel Avivul este Tel Aviv, iar acel loc arab aproape de Tel Aviv numit Kafr Qasim este un alt Israel. Si nu departe de aici sunt refugiatii ilegali veniti din Africa. Acesta este un cu totul alt Israel. Asadar nu se pot spune lucruri generale despre locuri ca Zikhron Ya akov. Asta pentru ca Israelul, cea mai mare tara mica, este, in fond, de o infinita varietate.

Ultimele noutati
Centenarul Marii Uniri si rolul minoritatilor nationale la dezvoltarea societatii romanesti
05.11.2018
Asociatia interetnica „ANIMA FORI” organizeaza, in data de 13.11.2018, la ora 13, in sala „N. Balcescu” a Palatului Parlamentului, conferinta „Centenarul Marii Uniri si rolul minoritatilor nationale la dezvoltarea societatii romanesti”. Evenimentul, organizat cu sprijinul Comisiei pentru cultura, arte, mijloace de informare in masa, se bucura de participarea Grupului parlamentar al minoritatilor nationale din Camera Deputatilor si vizeaza promovarea culturii si valorilor identitare prin care acestea au contribuit la dezvoltarea statului roman modern.
Citeste mai mult
Vezi toate articolele
Fii prieten pe Facebook