Articole

MARSUL MEMORIEI LA ICR TEL AVIV

Asociatia Sionista din Romania a organizat miercuri, 19 iunie 2019, la Institutul Cultural Roman de la Tel Aviv, un simpozion dedicat Marsului Memoriei de la Cluj la Auschwitz.

Moderatoarea evenimentului a fost scriitoarea Cleopatra Lorintiu, director adjunct al ICR Tel Aviv care a deschis intalnirea de rememorare cu un discurs incarcat de emotie in care a aratat ca „Marsul Memoriei, de la Cluj la Auschwitz” este un eveniment de constientizare a publicului larg privind istoria Holocaustului. Marsul, realizat in perioada 16-20 mai 2019 de catre Asociatia Sionista din Romania (ASR) in parteneriat cu Federatia Comunitatilor Evreiesti din Romania si Fundatia Caritatea, a fost dedicat comemorarii a 75 de ani de la deportarea si exterminarea evreilor din Nordul Transilvaniei. Marco Maximilian Katz, vicepresedinte al Asociatiei Sioniste din Romania a prezentat  proiectii video si fotografii de la editia 2019 a Marsului Memoriei de la Cluj la Auschwitz. Toti cei prezenti au vazut, cu emotie, modul in care la Auschwitz si la Birkenau a fost evocata memoria celor disparuti, participand la ritualul traditional de comemorare si rostind rugaciunile cuvenite. Imaginile inregistrate au redat momentu dezvelirii pietrei funerare in memoria celor 135.000 de victime,  inclusiv a celor peste 25.000 de copii din Ardealul de Nord ucisi la Auschwitz.

Dr. Irina Airinei Vasile, presedinte al Asociatiei interetnice Anima Fori a facut un scurt istoric al deportarilor din Ardealul de nord de acum 75 de ani. „Nu a existat tara care sa raspunda mai aprig comandamentului Solutiei Finale ca Ungaria horthysta. Politica generala cu caracter rasial promovata de Ungaria si extinsa pe teritoriul din nord-vestul Transilvaniei a depasit caracterul antisemit, intrucat a afectat masiv toate minoritatile nemaghiare. Sa nu uitam groaznicele masacre incepute inca din anii ?40 impotriva romanilor si evreilor. Politica fata de evreii care au fost preluati de la statul roman, in urma Dictatului de la Viena, a constat in cele mai teribile masuri de lichidare a problemei evreiesti, fara comparatie in toata zona controlata de nemti. Au fost aproape o suta de legi, decrete-legi si ordonante guvernamentale adoptate impotriva evreilor in perioada anilor 1939-1944 de catre guvernul ungar condus de Sztojay Dome prin care s-a legalizat aceasta monstruoasa crima, savarsita in proportii de masa, pentru lichidarea acestei etnii.”

Marco Maximilian Katz, vicepresedintele Asociatiei Sioniste din Romania, a dat citire mesajului presedintelui Asociatiei Sioniste, prof. Tiberiu Roth, cel care si-a pierdut, in Holocaustul din Ardeal, nu mai putin de 18 membri ai propriei familii, mesaj in care se spune, printre altele: „Ungaria horthysta i-a tratat pe cei peste 160 de mii de evrei locuitori in 11 judete din Ardealul de Nord ca proscrisi, in spiritul legilor antisemite. Ungaria a fost prima din tarile „satelite” Germaniei care a adoptat (in mai 1938) legile rasiale dupa modelul celor de la Nürnberg si in cazul evreilor ardeleni le-a aplicat cu predilectie. Ei au fost primii deportati in lagarul de exterminare din Auschwitz, dupa acordul dintre Hitler si Horthy si ocuparea Ungariei la 19 martie 1944 de catre trupele germane. Strangerea evreilor ardeleni in ghetouri improvizate, torturarea lor brutala pentru a-i stoarce de presupuse averi, nu a durat decat o saptamana. Apoi au fost incarcati in 45 de trenuri, cu cate 3000 de evrei inghesuiti in vagoane de vite, fara mancare, fara apa si aproape fara aer. Primul tren a plecat spre Auschwitz de la Sighetul Marmatiei in 16 mai 1944. Ultimul tren a plecat  de la Oradea in 27 iunie 1944.

Am simtit ca e de datoria noastra sa realizam MARSUL MEMORIEI, organizat de Asociatia Sionista din Romania (ASR) impreuna cu Federatia Comunitatilor Evreiesti (FCER). Acest pelerinaj simbolic la Auschwitz al comunitatilor din Transilvania il facem, dupa 75 de ani de la uciderea nevinovatilor nostri bunici, parinti, frati, rude sau doar concetateni, copii, adulti si batrani, femei si barbati, la locul unde moartea i-a rapit in chinuri naprasnice. Am avut si avem convingerea ca este de datoria noastra, a evreilor din Romania si cu deosebire a celor din Transilvania de Nord sa punem cate o piatra si sa aprindem cate o lumanare pe locul unde au pierit 135 de mii de martiri ai poporului evreu, cu prilejul implinirii unei triste aniversari, 75 de ani de la deportarea lor. Este de datoria noastra sa pastram pentru memoria viitorului, amintirea soartei lor cumplite.”

Domnul Marco Katz a evocat tragedia propriei familii in pogromul de la Bucuresti.

Domnul Moshe Basch din Rehovot, oras infratit cu Bistrita, a evocat faptul ca regretatul presedinte al comunitatii evreilor din Bistrita, Fredi Deac,  a reusit ca, pe 4 iunie, sa obtina numele evreilor bistriteni care au fost deportati la Auschwitz de catre horthysti. Nici unul dintre membrii comunitatii romanesti nu a participat la prigonirea evreilor din zona.. Dimpotriva. Romanii au fost prigoniti de autoritatile maghiare inca din 1940. Al doilea lucru pe care vreau sa il mentionez este deschiderea totala a institutiilor statului care au facut enorm de mult ca in orasul Bistrita-Nasaud sa existe 5 monumente dedicate comemorarii evreilor disparuti in Holocaust.

Domnul Dragos Nelersa, directorul Gazetei Romanesti din Tel Aviv a subliniat necesitatea transmiterii istoriei zguduitoare a Holocaustului catre generatiile tinere, prin scoala, prin calatorii de cunoastere la Auschwitz. Numai recuperarea trecutului si respectarea averstimentelor istoriei face ca istoria  sa nu se repete.

Ultimele noutati
Din România literara în Israelul literar Interviu cu poeta Maria Gaitan Mozes
08.07.2019
Irina Airinei: Care sunt primele amintiri din viata poetei Maria Gaitan? Maria Gaitan Mozes: „M-am nascut în Basarabia si am venit în România în 1943. Am învatat primul an la Chisinau la o scoala de educatoare si norocul a fost ca toata administratia scolii a fost transferata în România. Dar în România am venit la...nimeni. Noroc ca am gasit un consatean care m-a gazduit si, dupa aceea, când a început scoala, casa mea a fost internatul. Mai aveam doi frati în România. Am terminat scoala în 1949. Cât am fost în scoala am trait sub pavaza unei evreice care era directoare care ne-a cazat undeva în spatele scolii pentru a nu fi gasite si trimise înapoi. Tata era mort deja. La terminarea scolii m-au trimis la una dintre primele gospodarii colective, Livedea, ca educatoare si eram vizitata de oameni politici, scriitori, pictori, muzicieni. Si a venit acolo Veronica Porumbacu. Unde s-o gazduiasca? La mine. La urma, poeta m-a întreabat: Dar cine îti face materialul didactic pentru copii? La care eu i-am raspuns: Eu singura îmi fac materialul,în special poeziile. Am trimis la concursuri, am început sa fiu premiata.” Veronica Porumbacu mi-a citit versurile. O poezie a mea a fost publicata în Viata Româneasca.
Citeste mai mult
Vezi toate articolele
Fii prieten pe Facebook