Articole

Din România literara în Israelul literar Interviu cu poeta Maria Gaitan Mozes


M.G.M.: Am fost desemnata sa fac parte din prima promotie a Scolii de Literatura si Critica Literara "Mihai Eminescu" care urmarea educarea in spirit comunist a viitorilor scriitori si critici literari meniti sa creeze „literatura noua” in Republica Populara Romana.Scoala de literatura oferea conditii materiale foarte bune intr-o perioada de penurie generala impunandu-ne noua, elevilor o disciplina aproape cazona si o adevarata cenzura asupra mintii si vietii fiecaruia dintre noi.
I.A.: Considerati scoala un rateu, asa cum o defineste un cercetator?
M.G.M.: Deloc. In primul rand, in scoala se prefigurau talente care vor deveni scriitori de valoare, oameni cunoscuti. Aurel Rau, Victor Felea de la Iasi, Dumitru Ignea, Geogeta Sauciuc, viitoarea sotie a lui Ion Istrate, Mira Iosif, Fidus, Carol Isac si Ion Tarnu, critic, S. Damian, Paul Anghel, Stefan Iures, Ilie Purcaru, Stefan Banulescu, Cernescu. Eu venisem de la Livedea la Scoala in prima promotie in care mai erau Olga Tudorache, Aneta Argint, Dumitru Hancu. Proveneau din diverse domenii, zidari, tesatoare, eu eram educatoare...Talentati toti. Si acolo, ca profesori i-am avut pe domnul Gafita, pe domnul Andrei Strihan, pe Silvian Iosifescu. Iar scoala era condusa de Petre Iosif. La Scoala de Literatura era un entuziasm de nedescris...scoala a fost un lucru foarte bun si a adunat oameni de mare talent. Georgeta Horodinca, bunaoara, prietena mea. O constelatie de talente pe cerul literelor romanesti s-a nascut aici.
Ne intalneam cu Sadoveanu, cu toti marii scriitori care fusesera chiar in vizita la Livedea... La internat nu aveam voie sa citim decat literatura permisa de autoritati. Studiam foarte multa literatura rusa. Dar si foarte mult marxism. Cu Stefan Banulescu am fost prieteni, cu sotia lui de asemenea. Sadoveanu venea la scoala. Aveam ca profesori pe Andrei Strihan, pe Silvian Iosifescu, pe Galina Maievska, exceptionala profesoara de rusa. Eu nu am cerut sa ajung la Scoala de Literatura, eu am fost adusa.
Dupa terminarea scolii, pentru mine a inceput alt episod dificil, nu aveam loc nicaieri. Cei de la Uniunea Scriitorilor au realizat ca ma luasera din invatamant unde avusesem un loc de munca. Au vrut sa ma trimita sa lucrez in presa de la Bicaz. Nu puteam merge deoarece fratii mei erau in Bucuresti. M-au trimis la „Albina”. Am intrat pe un post administrativ la „Tanarul Scriitor”. Eu, fiind din Basarabia, nu aveam loc nicaieri. Traian Iancu, colegul meu, incerca din rasputeri sa ma ajute. El m-a ajutat sa obtin si casa in Bucuresti. Cu Aurora Cornu ma cunostean foarte bine, ea lucra la „Viata Romaneasca”, eu la „Tanarul scriitor”, in aceeasi cladire.
M-au mai trimis la „Pionierul” unde am lucrat cu Sonia Larian. Am reintrat in invatamant si am revenit la scrisul pentru copii. Am publicat un volum, „Visator” care s-a tiparit la Editura „Ion Creanga” intr-un tiraj colosal de 40 600 de exemplare. Si am continuat sa public in reviste pentru copii. In plus, aveam sarcina de la revista „Tanarul Scriitor” sa ma ocup de cei care incepusera deja anul I, urmatoarea promotie: erau Labis, Andritoiu, Covaci iar eu, din partea UTM-ului trebuia sa ma ocup de ei. Invitata de Sadoveanu, a trebuit sa citesc din poeziile mele. Eram asociata cu figura invatatoarei din Chartreux –un film rusesc in voga pe atunci.Mai tarziu, in Israel, am avut norocul sa dau peste profesorul Strihan.
I.A.: cu s-a scris etapa israeliana a vietii dumneavoastra?
M.G.M.: Am venit in Israel in 1977. Era aici I. Schechter pe care il cunosteam din scoala. Eugen Campus, Gina Sebastian Alcalay, Solo Iuster si Elena Tacciu. La „Viata romaneasca”, apoi, s-a format cenaclul nostru, profesorul Strihan ma cunostea. Am publicat, aici, in Israel, cateva carti in romana si in ebraica.Dupa ce am publicat „Identitate” m-am trezit cu materialul acasa, tradus de un om pe care nu il cunosteam: dr. Lais. O traducere foarte buna. Apoi alti scriitori mi-au talmacit poeziile in ebraica. La cenaclu am mers mai mult de 20 de ani. Era Campus, era Terner, era Sabastian Alcalay, era Shaul Carmel, scriitori mari. Apoi am scris alte cateva carti: „Sub tampla cerului”, „ Asta sunt” – cu care am fost la Iasi la Saptamana poeziei.Alexandru Mirodan ma cunostea si el din Romania si reintalnirea cu el a fost pentru mine un izvor de putere si de incredere.
Era un cenaclu serios condus de Shaul Carmel. Fischoff, Stiru, Luiza Carol, Solo Har. Erau niste seri foarte placute. In vizita veneau oaspeti din Romania, Mira Iosif, Stefan Iures au fost de cateva ori, a venit de la Iasi editorul Adi Cristi. Am fost invitata la saptamana poeziei de la Iasi. Am publicat un volum, atunci. Acolo m-am intalnit, dupa aproape 60 de ani, cu Aurel Rau. Am avut fericirea sa citesc poezii in aula expozitiei de la Iasi. De cand sunt in Israel, toate cartile mele au aparut aici, la Editura Familiei. Sunt alaturi de Dragos si Ioana Nelersa,cei care conduc Editura Familia, Gazeta Romaneasca, Revista familiei, revista Izvoare , Asociatia Scriitorilor Israelieni de Limba Romana. Ii sustin si sper sa cultivam cu tot sufletul si spiritul nostru, noi, scriitorii de origine romana, frumoasa limba romana careia ii aducem prinosul muncii si talentului nostru. O constelatie de talente pe cerul literelor romanesti continua sa straluceasca in Israel.

 

Ultimele noutati
Din România literara în Israelul literar Interviu cu poeta Maria Gaitan Mozes
08.07.2019
Irina Airinei: Care sunt primele amintiri din viata poetei Maria Gaitan? Maria Gaitan Mozes: „M-am nascut în Basarabia si am venit în România în 1943. Am învatat primul an la Chisinau la o scoala de educatoare si norocul a fost ca toata administratia scolii a fost transferata în România. Dar în România am venit la...nimeni. Noroc ca am gasit un consatean care m-a gazduit si, dupa aceea, când a început scoala, casa mea a fost internatul. Mai aveam doi frati în România. Am terminat scoala în 1949. Cât am fost în scoala am trait sub pavaza unei evreice care era directoare care ne-a cazat undeva în spatele scolii pentru a nu fi gasite si trimise înapoi. Tata era mort deja. La terminarea scolii m-au trimis la una dintre primele gospodarii colective, Livedea, ca educatoare si eram vizitata de oameni politici, scriitori, pictori, muzicieni. Si a venit acolo Veronica Porumbacu. Unde s-o gazduiasca? La mine. La urma, poeta m-a întreabat: Dar cine îti face materialul didactic pentru copii? La care eu i-am raspuns: Eu singura îmi fac materialul,în special poeziile. Am trimis la concursuri, am început sa fiu premiata.” Veronica Porumbacu mi-a citit versurile. O poezie a mea a fost publicata în Viata Româneasca.
Citeste mai mult
Vezi toate articolele
Fii prieten pe Facebook