Articole

ROMANIA SI RAZBOAIELE DE IMAGINE de Dorin Suciu (1)

Avand in vedere evolutia aleatorie a contextului international, aceasta etapa se poate dovedi cea mai grava de dupa evenimentele din 20 martie 1990 de la Targu-Mures, cand s-a intentionat provocarea de „stari de tensiune, compromiterea, izolarea, marginalizarea si atacul economic asupra Romaniei” (Traian-Valentin Poncea si Aurel Rogojan, Spionajul ungar in Romania, Editura ELION, Bucuresti, 2006, p. 184) si criza din 13-15 iunie de la Bucuresti, in care, conform lui Ioan Talpes, au fost implicate unele servicii de informatii straine.

 

Inainte de a continua, se impune clarificarea catorva dintre notiunile pe care le vom folosi. Subversiunea (fr. subversion, lat. subversio, -onis), asa cum explica DEX, este o actiune care urmareste subminarea, rasturnarea ordinii de stat. Ea este principalul instrument folosit in toate tipurile de razboaie neconventionale amintite mai sus.

Conform conceptiei lui Carl von Clausewitz, cel mai mare teoretician militar din secolul al XIX-lea, razboiul este continuarea unui „act politic", care urmareste urmareste sa impuna inamicului indeplinirea propriei noastre vointe prin intermediul violentei si ca razboiul reprezinta „instrumentul real al politicii, o continuare a relatiilor politice, o infaptuire a acestora prin alte mijloace.” (Carl Von Clausewitz, Despre razboi, Ed. Militara, 1982, pp. 35-36)

Autori prestigiosi cum ar fi William Mills (Arms and Men. A Study of American Military History) sau Raimond Aron (Paix et guerre entre les nations) opineaza ca inventarea si folosirea armelor termonucleare ar duce la o „hipertrofie a razboiului" cu consecinte catastrofale, iar conflictele mondiale nu mai pot constitui un mijloc de realizare a politicii. Dar, dupa cum se stie, razboaiele au continuat, indeosebi pe plan zonal sau local folosind mijloace pe cat de sofisticate, pe atat de perverse.

Astfel, se vorbeste astazi tot mai mult de „razboaie hibride”, termenul fiind folosit de cele mai multe ori gresit. Frank G. Hoffman si James N. Mattis, autorii conceptului de razboi hibrid, arata ca acest tip de conflict sfideaza categorisirea, incorporand atat capabilitati conventionale si neconventionale, militare si nonmilitare cat si tactici combinate cum ar fi terorismul si dezordinea criminala.

            Fara a fi mai putin eficace decat mijloacele militare conventionale, cele nonmilitare cum ar fi procedee de „propaganda neagra” aparute in timpul primului razboi mondial (Pier Paolo Pedrini, I manifesti della Grande Guerra. Tecniche persuasive. Carocci editore 2016), razboiul psihologic, cel informational, mediatic si de imagine se dovedesc a fi subversive si devastatoare in cel mai inalt grad, indeosebi cand sunt combinate.

Razboiul psihologic care ar putea fi definit ca „Actiune ofensiva deliberata exercitata prin mijloace politice, intelectuale si emotionale asupra constiintei, a psihicului a moralului si a comportamentului populatei sau a fortelor armate adverse” (Serghei Kara-Murza, Manipulatia soznaniem, Eksmo, Moscova, 2003, apud Vladimir Volkoff, Dezinformarea vazuta din est, p. 24, Pro Editura si Tipografie, Bucuresti, 2007)

Razboiul informational consta, conform cercetatorilor in domeniu, in utilizarea ofensiva si defensiva a informatiilor. In acest razboi se disting trei aspecte: 1. a sti tu insuti; 2. a-l impiedica pe celalalt sa stie; 3. a-l face pe aversar sa intre in posesia unor informatii sau cunostinte deformate. In acest al treilea aspect se inscriu operatiile de dezinformare, intoxicare si influenta care devin tot mai virulente in conditiile in care Internetul a devenit prin excelenta terenul unde razboiul informatiilor isi poate da frau liber.

Razboiul mediatic si de imagine foloseste tehnici ale asa-numitei propagande neagre, acel gen de propaganda care nu era folosita pana de curand decat ca arma de razboi. Alvin si Heidi Toffler, autori de renume si care si-au creat o mare reputatie in domeniu, enumera mai multe mijloace de manipulare a opiniei publicului international: acuzatia de atrocitati; dilatarea hiperbolica a mizelor; diabolizarea sau dezumanizarea adversarului prin acuzatii inventate si colportate de agentii de influenta; maniheismul manifestat prin impartirea in doua tabere, a celor buni si a adversarilor cei rai; metapropaganda, adica „arta” de a discredita propaganda adversa, de a arunca suspiciunea asupra a tot ceea ce provine din cealalta tabara. (Alvin si Heidi Toffler, Razboi si anti-razboi, p. 64, Bucuresti, Editura ANTET, 1995)

Nu ar trebui uitat nici razboiul logistic care urmareste obiective care sa permita crearea unei economii paralele celei nationale prin acapararea resurselor vitale ale unei tari cum ar fi bogatiile/resursele subsolului, pamantul arabil, forta de munca mediu si superior calificata.

Despre mecanismele operatiilor de subversiune folosite in genul de razboaie enumerate mai sus, paginile care urmeaza incearca sa ofere nu numai o succinta sinteza ci sa constituie un avertisment si, in acelasii timp, o propunere de folosire a unei terminologii unitare, coerente si corecte.

Ultimele noutati
Romania si razboaiele de imagine de Dorin Suciu (5)
10.08.2019
Asertiunile colportate de diversi agenti de influenta pot fi grupate pe categorii si fac parte dintr-un razboi de imagine impotriva Romaniei care trebuia despuiata de ultima bruma de simpatie pe care i-o conferise sangeroasa revolutie din decembrie 1989. Ele urmaresc acreditarea catorva idei:romanii sunt un popor violent si intolerant care comite pogromuri asupra maghiarilor. Stabilirea unei paralele intre epurarea etnica din Bosnia si situatia maghiarimii din Transilvania;„genocidul psihic si cultural” la care este supusa minoritatea maghiara din Transilvania; in Romania are loc o restauratie a dictaturii comuniste; renasterea in Romania a fascismului (sic!) prin organizatia Vatra romaneasca; incercarea de acreditare publica a opiniei ca in Romania exista un „traditional antisemitism romanesc” si transmiterea (prin transfer emotional) a tezei ca „maghiarimea persecutata” din Romania s-ar afla in aceeasi situatie dramatica precum evreimea europeana intre cele doua razboaie mondiale; promovarea in forurile internationale a intoxicarii (lansata in 1991 de Geza Entz, directorul Oficiului pentru Maghiari de peste Granite a guvernului ungar) privind asa-zisa „bomba etnica cu explozie intarziata” a carei dezamorsare poate fi realizata doar prin impartirea Transilvaniei in cantoane, dupa modelul elvetian, sau dupa modelul belgian, prin acordarea de autonomie teritoriala pe criterii etnice ca in Flandra si Valonia; Transilvania, multinationala si multiculturala, poate fi considerata imaginea extrem orientala a democratiei occidentale; Romania este un stat-paria, fara traditie democratica, de cultura ortodoxa, deci in afara ariei culturale a Europei si care refuza „drepturile umane, individuale si colective ale nationalitatii maghiare”.
Citeste mai mult
Vezi toate articolele
Fii prieten pe Facebook