Revista

Ofranda sinceritatii

         

                Ne deschidea usa zambind luminos cand il vizitam, in copilarie, de mana cu tata. El si doamna casei: atat de prietenosi dar, mai ales, atat de buni povestitori incat, de cate ori ajungeam in primitoarea lor locuinta, ma simteam acasa.
       Nu am mai putut lasa din mana stralucitul REMEMBER alcatuit de scriitoarea Veronica Barladeanu, careia unii, am aflat mai tarziu, nu i-au iertat stropul de geniu in trup de femeie...O viata intr-o carte in care regasim file de jurnal, de o dezarmanta sinceritate, marturisiri ab imo pectore, o viata izvorata din confesiunile fiului Oborului bucurestean si al Moldovei deopotriva, din lumea romaneasca de pe Soseaua Iancului si din idisul de heder al bunicilor din Targu Neamt. De la parintii cultivand o romaneasca de o mare puritate, pana la parfum dialectal, Victor Barladeanu a mostenit dragostea tulburatoare fata de limba romana, a carei gradina a cultivat-o in proteica, exploziva sa cariera de om de litere, pana in ultima clipa...A iubit limba romana la fel de mult ca si marii sai inaintasi, filologi si jurnalisti: Lazar Saineanu, Moses Gaster, Heimann Hariton Tiktin, I. A. Candrea, profesorul Alexandru Graur, F. Brunea-Fox, supranumit „printul reportajului. Si lista marilor romani de origine evreiasca ar putea continua mult…
          Ca si acestia, ca si multi altii ca ei, Victor Barladeanu a fost un om al acestui pamant. „Iubesc poporul roman, in a carui matca spirituala m-am format.”-scrie in Jurnal. O asemenea lectie de patriotism, peste ani, de ziua Romaniei, mi-au dat-o lacrimile din ochii celor din Israel, plecati de mult timp din locurile natale.
          Volumul de fata, importanta contributie adusa de Veronica Barladeanu la istoria literelor romanesti, urmeaza firul existentei omului care a fost, drumul, inceput cu avant, al unui tineret intrat, mai tarziu, intr-o mare buimaceala istorica. Este remarcabil de simplu si onest gestul autoarei de a recunoaste, in prefata, faptul ca Victor Barladeanu a fost ziarist comunist, dar un ziarist al carui orizont nu a fost niciodata ingradit de dogme, ci luminat de o vasta cultura, de spirit creator, de „umoarea senina a omului cinstit cu sine insusi si cu semenii sai.”
           Cartea cuprinde mai multe parti principale, avand si meritul de a oferi pagini si fotografii valoroase a caror publicare a fost intrerupta de destin.
           A fost omul ramurii de maslin, optimistul naiv, de o generozitate joviala, un evreu care, spunea Alexandru Mirodan, nu fuge de romanism, un evreu care nu-si neaga iudaismul…Un om al binelui, un spirit luminos in fiecare picatura de cerneala (titlul unei rubrici de pe prima pagina a cotidianului „Scanteia”) pe care a publicat-o. Despre jurnalistul Victor Barladeanu depun marturie colegi de generatie si de redactie ai celui mai important cotidian romanesc, vreme de jumatate de veac. Incandescenta publicisticii lui ii transforma corespondentele in adevarate pagini de inspirata creatie, fie ca ele erau trimise din Coreea de Nord, de la Moscova sau din Iugoslavia. Toate aceste misiuni au fost indeplinite transfigurand semnificatiile celor vazute in adevaruri pline de culoare artistica. Aceste calatorii s-au metamorfozat in volume de reportaje si insemnari ale unui film interior in perpetua derulare.
           Coleg de generatie si idealuri cu atatia oameni care au scris istoria in anii obsedanti ai comunismului, omul intalnirilor mirabile cu atatea personalitati ale artei si culturii mondiale despre care scrie pagini memorabile (de la Jean Louis Barrault la Ion Voicu) –Veronica Barladeanu le antologheaza cu rafinament in cartea de fata - Victor Barladeanu se lasa purtat de o imagerie debordanta, dezvaluindu-ne, ca prin vis, Tara Diminetilor Linistite in care zilele se leagana, ca intr-un feeric carusel, intre mare si munte, Phenianul, Palatul Dragonului, Muntele celor Patru Zane... O alta carte, o alta revelatie: De la Dunare la Adriatica - un pod de beton si inimi deasupra fluviului spre Iugoslavia... Au urmat corespondentele atat de profund umane, de la Campina lui nea Petrica Bunea si pana la Moscova lui Stalin, acolo unde il intalneste, intr-un context extrem de complicat, pe si mai complicatul Ilya Ehrenburg.
Poet, nu doar prozator, versurile din volumul Orologiul scufundat masoara trecerea, cu un tic-tac sfasietor, strabatut de un inconfundabil fior romantic. „Mi-e inima o zdreanta sangeranda/si ochii candelabre inghetate/iar creierul de mult vrea sa ma vanda/pe mobila si haine si bucate./Mi-e aripa cusuta trist cu sarma/si visul lustruit cu gaz si ceara/si zi de zi mai pierd cate o carma/si cate-un somn in fiecare seara.” in poezia sa strabate strigatul inimii, ofranda sinceritatii unui liric fara leac, pe altarul arderii de tot, cu un ecou de litanie. „Acolo, la Ein Hod, langa Haifa,/in muzeul care poarta numele/nemuritorului prieten al lui Tzara,/Marcel Iancu,/Arhitectului al carui nume/il regasesti pe case vechi din Bucuresti,/zugravului de chipuri urmuziene,/imi rasunau, parca, in scoica auzului/ nostalgicele sunete campestre/ din Baraganul nostru romanesc/ plamadite din doruri si melancolii/ de celalalt Marcel Mihailovici/. Fii ai semintiei biblice,/ primiti cu inima de frate/ aici, intre Carpati si Dunare/ si intre dulcile coline transilvane/ si pe intinsuri de Bugeac/ si-n Tara Fagilor din nord,/ ei au simtit si-au fost mereu/ fiii credinciosi ai unui plai/ al oamenilor intre oameni.” Poetul e inconjurat de muzicieni reprezentativi care au stiut sa-i pretuiasca efluviile de candoare si incandescenta spiritului, forta lui extraordinara, compunand piese muzicale memorabile pe versuri ca acestea: „La Ip, la Traznea/La Moisei si la Baita,/ La Sarmas si la Sighet/ La Borod si la Ileanda, /La Reghin si la Viseu,/Si la Dej si la Oradea,/in zeci de locuri presarate/ pe dulcele pamant ardelenesc/s-a pogorat in toamna acelui an/o pacla ca un giulgiu fara margini…//Un timp al omeniei ravasite/in care eu, eu, maica omenirii,/eu, careia i-au smuls din brate pruncii/spre-a fi zvarliti in gropile comune,/in haurile crematoriilor,/n-aveam, n-aveam cu mine alta arma/decat un strigat fara de sfarsit,/un tipat de durere fara seaman,/un urlet si amarnic, si besmetic,/caci si cantarea era interzisa, /pana si cantecul fusese retezat/ si ramasese doar un strigat si un vaier:/ doar atat! /(…) Nu trebuie sa stergem din memorie/ nimic din tot ce s-a intamplat./ Erau bieti oameni simpli ca si voi…/(…) Nu-i vom uita, nu-i vom uita…/Si-acestea-n veci nu se vor repeta!!!/ Nu-i vom uita, nu-i vom uita…” Liana Alexandra, Serban Nichifor, Doru Popovici si altii au compus piese ample pe versurile cu miez dramatic ale lui Victor Barladeanu…„Nici prin gand nu-mi trece sa parasesc tara aceasta.” -scria el, desi copiii, ajunsi mari, isi luasera zborul catre alte zari.
            Ca dramaturg, o serie de creatii alegorice ale sale au cunoscut si experienta scenei. Dansatoarea, gangsterul si necunoscutul, trei personaje simbolice, trei lumi antagonice care se intersecteaza. Orasul fara istorie, a carui istorie se naste prin munca noilor lui locuitori. Primul om in cosmos sau ingeniozitatea causeur-ului innascut. Multe piese intr-un act, exercitii de stil pline de intamplari paradoxale si de rasturnari inedite de situatie.
           Reporter, poet, prozator si dramaturg, spiritul ludic al lui Victor Barladeanu imagineaza lumi diferite, puse in contact, printr-un joc debordant al fanteziei, poate si cu dorinta de a exprima, anamorfotic, tristetea prabusirii iluziilorunei intregi generatii. „Masacrul inocentilor e-n toi/cu suier de secure si topoare/si moare-n fiecare dintre noi/un inocent si-o bruma de candoare.”
           in 1990 infiinteaza Asociatia Culturala de Prietenie Romania-Israel alaturi de alti cativa optimisti iremediabili. A fost un om cu vocatia prieteniei, al carui Jurnal dovedeste, daca mai era nevoie, o infinita candoare si bucurie de a trai fiecare clipa, transformand-o in vis. Au fost create 15 filiale in tara care au derulat activitati culturale implicand institutii si formatii prestigioase, nume mari ale literelor si artelor romanesti: simpozioane, concerte, spectacole, manifestari cu caracter ecumenic, expozitii etc., toate primite cu caldura si reflectate in presa romana si in cea israeliana, ca si in paginile revistei proprii, Ramura de maslin.
           Asociatia Culturala de Prietenie Romania-Israel face parte din acest vis colectiv, al lui si al tuturor membrilor fondatori.
           „Un copil batran si un batran copil”, cum il definea fiica sa Doina, care, ca si noi, de altfel, a inteles, mult mai tarziu, mirajul tineretii generatiei lui. „Visa la o lume atat de mareata, pentru care nici moartea nu parea un sacrificiu prea scump (...) asa cum murise Socrate, exact ca Socrate, sa mori pentru binele statului, pentru idealul unei lumi construite pe principiile legii si dreptatii sociale.” Mai tarziu, la ceasul deziluziilor, s-a adancit in creatie, ocupatia lui de o viata, in pagina de jurnal, in fila alba care-i statea in fata ca o eterna ispitire. Un vis mesianic pe altarul caruia si-au depus ofranda sinceritatii tineretii lor „nenea Victor”, parintii mei si atatia oameni din generatia lor. Pe vremea cand elefantii aveau aripi si galacticii din romanul sau de anticipatie, Psycho, ii luau cu ei, spre a le arata calea, inapoi, spre infinit…
Ultimele articole
Centenarul Marii Uniri si rolul minoritatilor nationale la dezvoltarea societatii romanesti
05.11.2018
Asociatia interetnica „ANIMA FORI” organizeaza, in data de 13.11.2018, la ora 13, in sala „N. Balcescu” a Palatului Parlamentului, conferinta „Centenarul Marii Uniri si rolul minoritatilor nationale la dezvoltarea societatii romanesti”. Evenimentul, organizat cu sprijinul Comisiei pentru cultura, arte, mijloace de informare in masa, se bucura de participarea Grupului parlamentar al minoritatilor nationale din Camera Deputatilor si vizeaza promovarea culturii si valorilor identitare prin care acestea au contribuit la dezvoltarea statului roman modern.
Citeste mai mult
Vezi toate articolele
Fii prieten pe Facebook